IPS Atanasie de Limasol: Dumnezeu nu pedepsește pe nimeni

Dacă nu păzim poruncile lui Dumnezeu, sufletul nostru se deformează și pierdem asemănarea cu El. Atunci când Îl vom vedea pe Hristos, această lipsă de comuniune ne va face să trăim separați de iubirea Sa, ceea ce va fi pentru noi foc și întuneric veșnic. Dumnezeu nu pedepsește pe nimeni. Nici nu va îndepărta pe cineva de lângă El. Nici nu va blestema pe cineva, nici nu va abuza vreun om, așa cum ar putea face un judecător. Iar ceea ce numim aici dreptatea lui Dumnezeu nu este dreptatea omenească, în care cineva face o greșeală și este pedepsit conform greșelii sale. Dreptatea lui Dumnezeu este Harul Său, Dragostea Sa.

Continuare …

Nădejdea în Dumnezeu nu poate sfârşi niciodată în deznădejde

Ispitele sunt îngăduite ca să ni se descopere patimile ascunse, ca să ne luptăm cu ele şi să ne tămăduim sufletele. Sunt şi ele un semn al milei dumnezeieşti. Pentru aceasta, lasă-te cu încredere în mâinile lui Dumnezeu şi cere ajutorul Lui, ca să te întărească în nevoinţa ta.

Continuare …

Viață comodă fără întristări nu duce niciodată la Ceruri

O suferință gravă a oamenilor contemporani, chiar și a credincioșilor, este lipsa dispoziției de a ridica și de a-și duce propria cruce, și de a-L urma pe Mântuitorul nostru Cel Răstignit.
Vrem binecuvântarea lui Dumnezeu, vrem pacea lui Dumnezeu, vrem cununile mântuirii, vrem Raiul, îi cinstim pe sfinți și pe mucenici, dar nu vrem pătimirea celor rele, nu vrem postul și strâmtorarea înfrânării, nu răbdăm încercările și bolile, nu suferim plecarea din viața aceasta a celor dragi nouă, nu suportăm nedreptățile și izgonirile.

Continuare …

Temerea înseamnă dezarmarea noastră împotriva răului

Domnule acum ce se întâmplă? Forțele astea ale răului există. Că le numim noi într-un fel sau altul, dar ele există; lucrarea se manifestă. Și această putere diavolească sau vrăjitorie are putere asupra omului atâta vreme cât se teme de ea. Dacă eu, de pildă, aș auzi, să spunem, un zgomot în noapte, pe afară, în pod sau pe la ușă și am început o spaimă și o frică, o teamă, am zis că teama asta va fi cu atât mai puternică, cu cât eu mă îndoiesc, mă înspăimânt.

Continuare …

„Ajută-mă să Te întâlnesc, să Te simt în această încercare…”

Fără tăcere, fără linişte, nu putem ajunge la mângâiere, pentru că mângâierea nu vine în mintea aceasta, ci în mintea care tace. Ca să simţim mângâirea lui Dumnezeu, avem nevoie de pace. Treaba noastră nu este să găsim liniştea, bucuria, pacea. Ele ne vor găsi pe noi dacă vom primi Darul lui Dumnezeu. Ca să ajungem la mângâiere, avem nevoie să tăcem, ca să ne întâlnim cu Dumnezeu.

Continuare …

Lupta devine mai ușoară prin smerenie

Îmi descrii războiul puternic care te luptă de jumătate de an și ești nedumerită pentru ce ți-a fost îngăduit. Mă întrebi dacă nu cumva L-ai mâniat și acum pe Dumnezeu cu ceva, dacă nu cumva ai făcut vreun păcat de moarte? Chiar dacă n-ai păcătuit, trebuie să mai rabzi și pentru păcatele mai vechi. Sfânta Maria Egipteanca a luptat 17 ani cu patimile în pustie ca și cu niște fiare.

Continuare …

Iubiți pre vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc

Pocăiți-vă. Trebuie să luăm în serios acest îndemn al lui Hristos, să ne schimbăm radical modul lăuntric de a viețui și viziunea noastră despre lume, atitudinea față de oameni și față de toate fenomenele din lucrurile create: să nu ne zdrobim vrăjmașii, ci să-i învingem prin dragoste. Să ne aducem aminte că răul absolut nu există; absolut este doar Binele.

Continuare …

Singurul lucru folositor, acela de a ne apropia de Dumnezeu prin rugăciune

Luptă, copilul meu, pe cât poţi să capeţi tărie duhovnicească – nevoieşte-te în toate şi mai ales în tăcere şi lacrimi de pocăinţă. Atunci când tăcerea e practicată cu înţelegere şi păstrată cu lacrimi, este pusă piatra de temelie a monahismului, pe care se poate construi o casă trainică în care sufletul să-şi afle căldura şi mângâierea duhovnicească.

Continuare …

Adevărata pocăință

Adevărata pocăință constă nu numai în a-ți mărturisi sincer păcatele tale părintelui duhovnic, ci și în a nu te mai întoarce la ele. Și nu numai să nu te întorci la păcate, dar să și plângi cu inima zdrobită pentru acelea pe care le-ai făcut înainte; și nu numai să plângi pentru ele, dar să le și îndreptezi prin nevoințele pocăinței, nevoințe care nu numai că ar fi pe măsura păcatelor făcute de noi, dar le-ar și întrece pe acestea.

Continuare …