– Cum să facem să nu cârtim…?
Cum să facem să nu cârtim…?
Să zdrobim gândurile rele de Piatra care este Hristos
Pentru a fi creștin, nu este de ajuns să mergi în fiecare duminică la Liturghie, să spui în fiecare zi câteva rugăciuni sau să ții posturile rânduite de Biserică, iar în rest să trăiești ca toți ceilalți.
Să ţinem minte că suntem în pronia Domnului
Cine a dobândit minte curajoasă şi şi-a pus nădejdea în Dumnezeu, acela nu se teme de nimic, acela îl are pe Dumnezeu ca pe un ajutor puternic şi o nădejde mare. Căci cine poate să ne facă vreun rău, dacă Dumnezeu nu lasă?
Nimeni nu este incoruptibil
Odată i-am spus unui stareț din mănăstirea noastră: „În zilele noastre, munca duhovnicului este atât de anevoioasă și de periculoasă, încât ca s-o poți face trebuie să fii incoruptibil”. Însă acesta mi-a răspuns: „Nu, greșești. Nu trebuie să fii incoruptibil, trebuie doar să ai un punct de referință”.
Tot timpul suntem nemulţumiţi şi neîmpliniţi, chiar dacă nu ne ameninţă niciun pericol
Cel mai mare paradox al vieţii noastre este că, deşi luptăm instinctiv pentru fericire, mai tot timpul suntem nemulţumiţi şi neîmpliniţi, chiar dacă nu ne ameninţă niciun pericol.
Filosofia este neputincioasă în a lămuri satisfăcător pricina acestui paradox. Cu toate acestea, credinţa creştină oferă explicaţia: pricina nemulţumirii noastre şi a sentimentelor noastre obscure sălăşluieşte în noi înşine.
Voia trupului și a simțurilor trebuie să ne fie clară
Să-l întrebăm pe Apostol de ce păgânii și iudeii cei asemenea lor fuseseră morți până la primirea Mântuitorului Hristos. Iată ce ne răspunde Apostolul: pentru că făceau poftele trupului și ale simțurilor (Efeseni 2, 3). Dar ce s-a întâmplat cu ei, după ce au renăscut în Hristos? S-a întâmplat că, în pofida poftelor trupului și ale simțurilor, s-au arătat zidiți în Iisus Hristos, pentru lucrarea faptelor bune.
Oare Hristos ne va lăsa în starea în care ne aflăm?
Ar trebui să ne amintim de lucruri mult mai însemnate. Să cercetăm dacă avem înlăuntrul nostru adevărata credință, adevărata cunoaștere, lumina lui Dumnezeu, învățătura și adevărul lui Hristos, dacă ne încredem în Judecata viitoare. Să o facem nu doar pentru că avem mustrări de conștiință, nu doar pentru că nu ne simțim bine și trebuie să ne liniștim!
În Împărăţia lui Hristos nu se poate ajunge decât prin suferinţă
Dacă vrei să fii cinstit de Dumnezeu şi să ai o linişte veşnic fericită şi plină de dulceaţă, atunci să iubeşti smerenia şi suferinţele, de dragul lui Hristos, Care S-a smerit şi a răbdat moarte de ocară. Pleacă-ţi totdeauna grumazul sub jugul Său. Bine este să iei din tinereţe jugul Domnului. Cine vrea să-mi slujească (a spus Fiul lui Dumnezeu) acela să-Mi urmeze şi unde sunt Eu, acolo va fi şi sluga Mea!
Postul: timp de pocăință, nu de obiceiuri
Postul nu înseamnă că trebuie să cerșim și mai insistent de la Dumnezeu; postul nu înseamnă că trebuie să venim la Împărtășanie mai des ca de obicei.
Postul este vremea în care trebuie să ne înfățișăm judecății lui Dumnezeu, să luăm aminte la vocea conștiinței noastre și să ne abținem de la Împărtășanie, dacă nu ne putem apropia cu vrednicie de ea.
Două rele face diavolul: ne târăşte în păcat şi ne îndepărtează de căinţă
Fii cu luare-aminte la ce ţi-a făcut diavolul. Sunt două lucruri: păcatul şi căinţa. Păcatul este rana, iar căinţa este leacul. Aşa cum sunt răni şi leacuri pentru trup, tot aşa pentru suflet sunt păcatele şi căinţa. Păcatul are ruşinea, iar căinţa are îndrăzneala.
Este greu să te mântuieşti?
Sorin Dumitrescu- Părintele Paisie, Dumnezeu să-l odihnească, era binecunoscut ca unul dintre rugătorii în Hristos; practica de multă vreme rugăciunea inimii. Se spune că după săvârşirea dânsului, la 40 de zile, i-a apărut în vis ucenicului său. Avea o faţă îngrijorată şi i-a spus cu amărăciune: este foarte greu să te mântuieşti! Dacă Părintele Paisie declară „postum” aşa ceva, atunci te întrebi, în ce măsură zecile, sutele de mii de creştini care nu au reuşit să dobândească rugăciunea inimii, ar mai putea spera să se mântuiască ?
Omilia Parintelui Petroniu Tanase la Duminica a doua după Rusalii
I. Cu totul neobişnuită ne apare întâmplarea pe care ne-o pune înainte Sfânta Evanghelie de astăzi. Mântuitorul abia coborâse din munte, unde postise 40 de zile, fusese ispitit de diavolul şi se pregătea să-Şi înceapă lucrarea dumnezeiască.
Fiecare faptă are nevoie de discernământ
Gheronda, Sfântul Isaac Sirul, scrie: „Dumnezeu ia în considerare virtutea după discernământul cu care este săvârșită”.
Dumnezeu întotdeauna sfârșește prin a rândui lucrurile într-un sens pozitiv
Purtăm în noi păcatul strămoşesc, această otravă a celei dintâi ispite a lui Adam în Rai – “Veţi fi ca Dumnezeu” – însă ascultarea ne poate slobozi de ea.
Dacă oamenii și-ar simţi păcatele proprii, n-ar mai avea timp să-i judece pe alţii
Te necăjeşti pentru că în fiecare săptămână ai parte de tulburare din pricina discuţiilor şi judecăţilor pe care le auzi în societate cu privire la monahism, pentru că te amesteci în ele şi uneori împărtăşeşti părerea altora. Ce să-i faci? Vinovat nu este monahismul, ci slăbiciunea unora, care văd lumea cu ochi „ageri” şi, băgând de seamă slăbiciunile unora, aruncă cu noroi în tot monahismul.
Secularismul în grija pastorală
Grija pastorală nu este independentă de Biserică și teologie. Grija pastorală este lucrarea Bisericii care are drept scop primirea omului în Trupul ei, transformarea lui într-un membru al ei. Grija pastorală este metoda prin care Biserica îl călăuzește pe om către îndumnezeire.[…]
Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu
Ce trebuinţă ai, omule, să cauţi cărţi multe, care să te povăţuiască pe tine spre folos şi să întrebi pe toţi dascălii, zicând: „Spuneţi-mi, cum mă voi mântui?”. Iată, toate cărţile cele învăţătoare în două cuvinte încap, adică: întru frica lui Dumnezeu şi întru a avea pe Domnul înaintea ochilor, totdeauna. Să iei aminte la tine însuţi, precum se cade, şi vei înţelege toate poruncile lui Dumnezeu şi să le ţii pe ele.