Sf. Serafim de Sarov

Cinci cuvinte despre rugăciune de la Sfântul Serafim de Sarov

1. Rugăciunea, postul, privegherea şi toate celelalte fapte creştineşti, indiferent cât de bune pot fi ele în sine, nu constituie scopul vieţii noastre creştine, deşi ele servesc drept mijloace indispensabile de a atinge acest ţel. Adevăratul scop al vieţii noastre creştine constă în dobândirea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. Cât despre posturi, rugăciuni, privegheri, milostenii şi orice faptă bună făcută în numele lui Hristos, ele reprezintă doar mijloace pentru dobândirea Duhului Sfânt. Dar ia aminte, fiul meu, numai fapta bună în numele lui Hristos ne oferă darurile Sfântului Duh.

Continuare …

În viaţa duhovnicească nu trebuie să ne fie frică de nici o putere potrivnică

Grija prisositoare pentru nevoile vieţii este semnul omului necredincios şi mic la suflet. Şi trecem prin suferinţă atunci când ne îngrijim noi înşine pentru noi, şi nu ne punem nădejdea în Dumnezeu, Care se îngrijeşte de toate.

Este mai bine să dispreţuim toate câte nu sunt ale noastre, adică cele vremelnice şi trecătoare, şi să le căutăm pe ale noastre, adică cele nestricăcioase şi veşnice.

Continuare …

Peste noi are putere doar Hristos, Fiul lui Dumnezeu

Fraţilor, învaţă Sfântul Antioh, când ne atacă deznădejdea, să nu cedăm ci, întăriţi şi înconjuraţi de lumina credinţei, să-i spunem cu mult curaj duhului viclean: „Ce legătură există între noi, înstrăinatule de Dumnezeu, căzutule din cer, robule viclean? Nu ne poţi face nimic. Peste noi, ca de altfel peste toate făpturile, are putere doar Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Înaintea Lui am păcătuit, înaintea Lui vom fi judecaţi.

Continuare …

„A te pocăi de păcatele tale înseamnă, printre altele, de a nu le mai repeta“

„A te pocăi de păcatele tale înseamnă a nu le mai repeta.“„Deznădejdea“, după Sfântul Ioan Scărarul, „se naşte fie din conştientizarea mulţimii păcatelor noastre, deznădejde a conştiinţei şi o insuportabilă tristeţe, sau din mândrie şi trufie, atunci când cineva crede că nu merita să fi făcut păcatul în care a căzut.”

Continuare …

„Daţi Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu”

Nu trebuie să te dedai nici la osteneli peste măsură, pentru ca tovarăşul de vieţuire, trupul, să fie credincios şi destoinic întru săvârşirea faptelor bune. Trebuie să mergi pe calea de mijloc, fără să te abaţi nici la dreapta, nici la stânga (Pilde 4, 27) şi să dai duhului cele duhovniceşti, iar trupului cele trupeşti, ceea ce este necesar pentru menţinerea vieţii vremelnice şi ceea ce se cere cu dreptate de către ea pentru viaţa comună, după cuvântul Sfintei Scripturi: „Daţi Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” (Mat. 22, 21).

Continuare …

Nu trebuie să-ţi deschizi inima ta niciodată fără trebuinţă

Nu trebuie să-ţi deschizi inima ta niciodată fără trebuinţă. Dintr-o mie, nu ştii de se va putea găsi măcar unul, care ar fi în stare să păstreze taina ta. Şi când noi înşine nu o vom putea păstra în sufletul nostru, cum putem nădăjdui că ea ar putea fi păstrată de alţii?

Continuare …

Diavolul ne şopteşte la ureche: „Nu vezi că ai dreptate? Te-a jignit! Răzbună-te!”

Diavolul se străduieşte să ne facă să credem că tot ce ne învaţă el este bine. Ne şopteşte la ureche: „Nu vezi că ai dreptate? Te-a jignit! Răzbună-te!”. Şi, de multe ori, îţi va aduce în minte chipul celui cu care te-ai certat, făcându-te să te lupţi cu el în imaginaţia ta.

Continuare …

Toată grija vrăjmașului constă în a ne depărta cugetul de la pomenirea lui Dumnezeu

Când te rogi în biserică, să stai în poziție de rugăciune. La asta te va ajuta dacă ții ochii închiși. Să-i deschizi numai dacă te cuprinde somnul sau trândăvia. Atunci să-ți îndreptezi privirea la vreo icoană sau la lumânarea care arde în fața ta.
Dacă în ceasul rugăciunii vei fi înrobit de cugete, smerește-te și cere-ți iertare zicând: „Am păcătuit, Doamne, cu cuvântul, cu mintea, cu fapta și cu toate simțurile mele”.

Continuare …

Duhul cel viclean este amar, nemilos și tulburător

Cel ce păzește pe drumul trezviei nu trebuie să se încreadă doar în inima lui. Trebuie să adapteze mișcările inimii și întreaga lui viață după legea lui Dumnezeu și după trăirea practică a nevoitorilor care au umblat pe același drum. Astfel va putea mai ușor, pe de o parte, să se elibereze de cel viclean, iar pe de altă parte, să vadă mai limpede adevărul.

Continuare …

Să fim întotdeauna cu luare aminte în fața ispitelor

Se cuvine să fim după buna cuviinţă şi trebuinţă – uneori copii, iar alteori bărbaţi înţelepţi, şi aceasta din urmă mai ales atunci când se ridică asupra noastră patimile sau duhurile cele viclene. Lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor şi a stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, celor de sub cer (Efeseni 6, 12).

Continuare …

Orice faptă bună făcută întru Hristos ne aduce harul Duhului Sfânt

Cât de mare este compătimirea lui Dumnezeu față de starea noastră nenorocită, adică față de neatenția noastră pentru purtarea Lui de grijă, când Dumnezeu spune: Iată, stau la ușă și bat!, înțelegând prin ușă cursul vieții noastre, încă neînchisă de moarte… În ce te voi afla, în aceea te voi judeca, zice Domnul. Vai, de ne va afla El împovărați cu grijile și întristările acestei vieți, fiindcă cine va putea să stea înaintea chipului mâniei Lui!

Continuare …

Lucrările lui Dumnezeu se clădesc mereu cu simplitate minunată

Cu harisma sa înainte-văzătoare, Sfântul Serafim ajuta mult pentru a se întemeia căsnicii şi familii fericite. Odată l-a vizitat un funcţionar. Era trecător prin Sarov şi voia să ia binecuvântarea lui pentru a se căsători. Sfântul i-a spus că soţia lui se află la Sarov, în camera de oaspeţi. Peste puţin timp, la stareţ a venit o fată. Voia să se căsătorească şi îi vorbea despre peţitorii care au curtat-o.

Continuare …

Să nu judeci pe nimeni, chiar dacă îl vezi cu ochii tăi păcătuind

Să nu judeci pe nimeni, chiar dacă îl vezi cu ochii tăi păcătuind. Domnul spune: Nu judecați, ca să nu fiți judecați (Matei 7, 1). Iar Apostolul Pavel: Cine ești tu, cel ce judeci pe servul altuia? Pentru stăpânul său stă el în picioare sau cade. Dar se va ține în picioare, căci Domnul are putere să-l facă să stea drept (Romani 14, 4). De ce-i judecăm pe frații noștri? Întrucât nu ne străduim să ne cunoaștem pe noi.

Continuare …

Cel ce a biruit patimile a biruit şi mâhnirea

Când mâhnirea cuprinde sufletul, îl umple cu durere şi supărare. Nu-l lasă să se roage cu căldură şi să studieze Sfintele Scripturi cu luare aminte. De asemenea, îl lipseşte de blândeţe şi îngăduinţă în întâlnirile pe care le are cu fraţii şi îl face să respingă orice discuţie. Mâhnirea îl întristează mult şi îl istoveşte pe om.
Când sufletul se umple de mâhnire, începe să-şi iasă din fire.

Continuare …