Într-o zi, ne-am întâlnit în locul unde începuse să se zidească noua biserică, iar părintele a zis: „Este greu lucru să ridici o biserică astăzi, îţi stau împotrivă toţi demonii.” Şi mi-a zis o anecdotă pe care o auzise în Rusia:
Cineva s-a dus în iad, dar, deoarece dorea să fie şi acolo o biserică, a încercat să zidească una, pentru a se ruga în ea. În ciuda păcătoşeniei, îl iubea pe Dumnezeu şi vroia să se roage. A început să măsoare locul pentru a face o fundaţie bună. Un diavol l-a întrebat ce face, şi el a zis: «Vreau să zidesc o biserică, ca să mă rog.» Diavolul s-a tulburat, că nu se putea zidi biserică în iad, şi încerca să-l împiedice, dar nu a reuşit şi i-a chemat şi pe alţi diavoli, dar nici ei nu au putut. Atunci l-au strigat pe şeful lor şi s-au adunat cu toţii şi l-au dat afară din iad, ca să nu zidească biserică.” Şi a continuat: „Astfel, şi noi zidim biserici pentru a transforma iadul în Rai şi, chiar de nu vom reuşi asta, măcar vom reuşi să nu ne mai primească diavolul în iad” şi râdea din toată inima.

Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex, Editura Sophia, București; Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2011, p. 285

Leave a reply

required

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.