Ce bine să fac ca să am viaţa veşnică?
La Dumnezeu toate sunt cu putinţă
Aceasta este cu neputinţă la oameni, dar nu şi la Dumnezeu. Căci la Dumnezeu toate sunt cu putinţă” (Mc. 10, 27).
Iubiţi credincioşi,
Cuvintele cu care mi-am început cuvântarea aceasta, pe care le-am pus în fruntea cuvântării mele sunt cuvinte lămuritoare, spuse de Domnul Hristos, care a răspuns în acest fel la întrebarea ucenicilor: „Atunci cine poate să se mântuiască?'”. Ucenicii au fost miraţi când au aflat de la Domnul Hristos că e mai uşor să intre cămila sau funia prin urechile acului decât un om bogat în împărăţia cerurilor. Pentru că acest cuvânt, camilos, în limba greacă are şi înţeles de funie şi de cămilă. Deci e mai greu să intre, hai să zicem, o funie prin urechile acului, decât bogatul în împărăţia cerurilor. Şi când au auzit ucenicii cuvintele acestea, au vrut să ştie cine poate să se mântuiască, iar Domnul Hristos a spus că aceasta e cu neputinţă la oameni – deci nu omul se mântuieşte singur, nu omul mântuieşte pe om, ci Dumnezeu ne mântuieşte pe toţi care suntem vrednici de mântuire – dar e cu putinţă la Dumnezeu, pentru că la Dumnezeu nici un lucru nu este cu neputinţă.
Un cuvânt asemănător a fost spus, de data aceasta spus nu de Domnul Hristos, ci de îngerul binevestitor (arhanghelul Gavriil)» când s-a prezentat la Sfânta Fecioară Măria şi i-a spus că Duhul Sfânt se va pogorî peste ea şi puterea celui Preaînalt o va umbri si ca Acela ce se va naşte din ea Fiul lui Dumnezeu se va chema şi a anunţat-o şi că Elisabeta, rudenia ei, la bătrâneţe, poartă în pântec un fiu, aşteptat de ea şi de soţul ei. Şi a adăugat îngerul: „căci la Dumnezeu, toate sunt cu putinţă” (Lc. 1, 37).
Aşadar, să ne întemeiem pe cuvântul acesta al Domnului Iisus Hristos, că ceea ce este cu neputinţă la oameni e cu putinţă la Dumnezeu, că la Dumnezeu toate sunt cu putinţă şi pe cuvântul îngerului binevestitor, care zice că la Dumnezeu nici un lucru nu este cu neputinţă.
Tânărul bogat I-a fost drag lui Hristos!
La lucrarea aceasta de mântuire lucrează şi omul şi lucrează şi Dumnezeu şi Dumnezeu singur nu-l mântuieşte pe om şi omul singur, fără Dumnezeu, nu se mântuieşte. Aşa că noi suntem chemaţi să facem ceva. Ce anume să facem? Ni s-a spus chiar în Evanghelia care s-a citit la această Liturghie, în care se spune că un tânăr şi-a pus problema mântuirii, s-a dus la Domnul Hristos, a căzut înaintea Lui şi L-a întrebat: „ Bunule învăţător, ce bine să fac ca să am viaţa veşnică? „. E o întrebare pe care ar trebui să o punem fiecare dintre noi Domnului Hristos. Dar, chiar dacă nu-L întrebăm, noi ştim răspunsul Lui, răspunsul pe care L-a dat acelui tânăr. Ce i-a spus Domnul Hristos? Dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile! Ăsta-i răspunsul! Dumnezeu i-a dat omului Porunci. Poruncile lui Dumnezeu le găsim în Evanghelie. Le găsim în Vechiul Testament. Le găsim în cele zece porunci pe care le-a dat Dumnezeu omului şi pe care omul trebuie să le împlinească.
Şi o poruncă mai mare decât toate poruncile o găsim în Sfânta Evanghelie: porunca iubirii, care nu-i cuprinsă în cele zece porunci ( sau, mai bine zis, le cuprinde pe toate): „Aceasta este Porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul… ” (In. 15,12), căci zice Domnul Hristos: „ Poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiţi unul pe altul. Numai aşa vor cunoaşte oamenii că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea iubire unul către altul”. S-ar fi sfârşit convorbirea între Domnul Hristos şi tânărul cel bogat în clipa in care Domnul Hristos a zis că dacă vrei să intri în viaţă păzeşte poruncile, dar tânărul cel bogat a mai pus o întrebare. L-a întrebat pe Domnul Hristos care sunt acele porunci? Şi, interesant, Domnul Hristos n-a zis cele zece şi celelalte câte mai sunt; nici nu ne-a amintit porunca iubirii, ci a amintit cinci dintre cele zece porunci date de Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinai. Care anume? Să nu ucizi; să nu desfrânezi, să nu curveşti sub nici un chip; să nu fii mărturie mincinoasă; să nu furi; cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. Sunt cinci porunci dintre cele zece. Şi a mai adăugat ceva Domnul Hristos, pe lângă cele cinci porunci: să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
Cine nu-şi cinsteşte părinţii – şi eu aş zice şi socrii, pentru că şi socrii sunt părinţi, sunt părinţii celuilalt din viaţa de familie, dintre soţi – nu are parte de viaţa veşnică. Şi aşa cum îţi cinsteşti proprii tăi părinţi trebuie să-i cinsteşti şi pe părinţii celuilalt şi să le zici tată şi mamă după rânduiala pe care o ştim noi din moşi strămoşi, de fapt de la părinţi şi de la bunici, că mai departe nu ne ducem cu gândul. Să cinsteşti pe părinţi, pe mama ta şi pe tatăl tău şi să ştii că, dacă eşti căsătorit, mai ai un tată şi o mamă, părinţii celuilalt soţ. Şi dacă totuşi nu le zici socrilor, din socotelile tale, din motivele tale, tată şi mamă, să ştii că nu umbli pe cale bună, să ştii că nu împlineşti voia lui Dumnezeu! Să ştii că nu împlineşti voia şi porunca lui Dumnezeu: Cinsteşte pe tatăl şi pe mama ta. Dacă ai făcut lucrul acesta până acum, adică n-ai zis ce trebuie să zici, de acum încolo să te angajezi la ceea ce trebuie să faci şi să le zici şi socrilor, tată şi mamă. Bineînţeles că nu-ţi va fi uşor câtă vreme zece sau douăzeci de ani le-ai zis pe nume sau nu ştiu cum. Trebuie! Fără aceasta nu intri în împărăţia lui Dumnezeu!
Şi mai este ceva în Sfânta Evanghelie de la Marcu, ceva ce nu este în celelalte Evanghelii. Atunci când tânărul a zis: „ Toate acestea le-am împlinit”, Domnul Hristos a privit la el şi – fiţi atenţi ce frumos se spune! – „I-a fost drag de el”. Deci avem un om de care se spune în Sfânta Evanghelie că Domnului Iisus Hristos i-a fost drag de el. Cine e acesta? Tânărul cel bogat!
S-au apucat oamenii să-l defaime pe tânărul cel bogat: că nu a făcut câte i-a mai cerut Domnul Iisus Hristos după aceea, că nu a împlinit poruncile. Să ştiţi că greşesc toţi aceia care spun astfel de cuvinte. De ce? Pentru că Domnului Hristos i-a fost drag de el şi dacă i-a fost drag de el nu se poate să fi fost altfel decât aşa cum ar fi trebuit să fie şi dacă n-a putut face mai mult nu înseamnă că n-a fost primit de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, care a zis: „ Dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile!”
Să fim cel puţin la măsurile tânărului
Pe noi ar trebui să ne intereseze dacă suntem şi noi ca şi tânărul cel bogat? Am putea zice şi noi ca el: „ Toate acestea le-am împlinit”! Deci, Doamne: n-am ucis, n-am curvit, n-am furat, n-am mărturisit fals, am cinstit pe tatăl şi pe mama mea, n-am înşelat pe nimeni şi iubesc pe aproapele meu ca pe mine însumi. Am putea zice noi aceasta? Ar putea Domnul Hristos, privind la noi, şi dacă am zice noi că acestea le-am împlinit, să-i fie drag de noi? Şi atunci ce să facem să-i fie drag Mântuitorului de noi cum i-a fost drag de tânărul cel bogat? Ce putem face? Să împlinim poruncile măcar de acum înainte, că fără acestea nu intră nimeni în împărăţia lui Dumnezeu.
Să ne cercetăm pe noi înşine căci acum ştim ce s-a întâmplat cu tânărul cel bogat – eu cred că Domnul Hristos l-a Primit pe tânărul cel bogat aşa cum a fost şi cum nu s-a lepădat el de avuţiile sale, stare ce i-a adus întristare Domnul Iisus care l-a Primit – nu putea să-i fie drag de el şi în acelaşi timp să-l respingă. Aceasta ne dă mare încredere nouă, care avem lipsurile noastre într-un fel sau altul, şi atunci trebuie să ne gândim la cuvintele spuse de Domnul Hristos: ceea ce-i cu neputinţă la oameni, adică ceea ce nu poate face omul singur, face Dumnezeu pentru el; ceea ce nu-i cu putinţă la oameni, e cu putinţă la Dumnezeu pentru că la Dumnezeu toate sunt cu putinţă.
Iubiţi credincioşi,
Vedeţi câtă bucurie ne dă nouă Evanghelia!? Vedeţi câtă nădejde ne dă nouă Evanghelia, vedeţi câtă încredere ne dă nouă Evanghelia în Mântuitorul nostru, Care doreşte să ne cuprindă şi pe noi aşa cum cuprinde găina puii săi sub aripi. Toate acestea! avându-le în vedere, putem avea încredere nu ca să facem rău, cil să facem binele de care suntem în stare, să ocolim răul pe care îl putem ocoli şi atunci sigur ne primeşte Domnul Hristos, sigur îi e drag Domnului Hristos de fiecare dintre noi. Îmi amintesc uni cuvânt al părintelui Arsenie Boca: ,, Iubirea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos e mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu”.
Noi suntem cuprinşi în iubirea lui Dumnezeu pentru că Dumnezeu este iubire. Zice Sfântul Apostol Pavel că dacă Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său pentru binele nostru, oare nu ne va da toate împreună cu El? (Rom. 8, 32) Credem că Dumnezeu ne va da toate împreună cu Fiul pe Care L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică (In. 3, 16). Să ne întemeiem pe acestea, să avem încredinţarea că Dumnezeu poate să ne mântuiască şi ne mântuieşte dacă împlinim poruncile Lui, după puterea noastră şi să cerem ajutor de sus ca să intrăm în viaţa de veci. Amin!
Părintele Teofil Părăian, Credinţa lucrătoare prin iubire, Editura Agaton