Să înțelegem întâi ce este pacea. Ce este altceva decât împreuna-simțire iubitoare, îndreptată spre cel de aceeași fire? Dar atunci, ce este ceea ce se cugetă potrivnic păcii? Ura, mânia, iuțimea, invidia, pomenirea răului, fățărnicia, nenorocirea războiului. Vezi câtor boli le este leac un singur cuvânt? Căci pacea se împotrivește la fel fiecărei boli din cele spuse și face să înceteze răul prin venirea ei. Pentru că, precum încetează boala când intră sănătatea, și se mistuie întunericul când se arată lumina, așa, când se ivește pacea, se destramă toate patimile ce se nasc din starea potrivnică.
Iar cât de mare bun este aceasta nu socotesc că trebuie să-ți tâlcuiesc eu prin cuvânt. Gândește-te tu însuți în tine, cum e viața celor care trăiesc între ei în bănuială și ură, cât de neplăcute le sunt întâlnirile, câtă scârbă are fiecare de toate ale celuilalt…” (Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Douăsprezecea, Cap. 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 799)
„(…) «Pace vouă», stabilind aceasta ca o lege fiilor Bisericii. De aceea și în slujbele dumnezeiești, ne spunem și noi unii altora aceasta chiar la începutul Tainei Euharistiei. Căci a fi în pace între noi și cu Dumnezeu este ca un izvor și ca un început a tot binele. De aceea și Pavel, dorindu-le celor chemați să aibă cele mai mari binecuvântări, zice: Har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Iisus Hristos (Romani 1, 7). Iar, îndemnând la pacea cu Dumnezeu pe cei care nu au crezut încă, zice: în numele lui Hristos, așadar, ne înfățișăm ca mijlocitori, ca și cum Însuși Dumnezeu v-ar îndemna prin noi. Vă rugăm, în numele lui Hristos, împăcați-vă cu Dumnezeu! (II Corinteni 5, 20). Ne îndeamnă nu mai puțin și prorocul Isaia, zicând: Să facem pace cu El, să facem pace cei care venim (Isaia 27, 5). Deci Cel care a făcut să biruiască pacea, mai bine-zis Cel ce este Pacea tuturor, le dorește pacea, adică Hristos. Căci El este pacea noastră, după Scripturi (Efeseni 2, 14).”

                               Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre fericiri, Cuvântul VII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 29, p. 390

Leave a reply

required

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.