Să avem între noi cuvântul lui Dumnezeu locuind între noi din belşug. Cuvintele Evangheliei sunt de o autoritate absolută, sunt lumina vieţii şi constituie o judecată pentru fiecare dintre noi. Atunci când ne cercetăm pe noi înşine în lumina cuvintelor lui Dumnezeu, atunci vedem, pe de o parte, măreţia iubirii lui Dumnezeu pentru noi, măreţia jertfei Sale pentru noi şi, pe de altă parte, vom vedea şi nemărginită sărăcie la care ne-a dus căderea noastră. Şi în tensiunea acestei înţelegeri, vom aduce pocăinţa noastră înaintea lui Dumnezeu.
Numele Lui. El ne-a dat un Nume mai presus de tot numele, întru care putem fi mântuiţi. Chemând neîncetat numele Lui, intrăm în Duhul Lui, pentru că Numele este de nedespărţit de Persoană Să. Şi Acesta şterge din noi toată murdăria şi rugină care s-au depus.
Duhul lui Antihrist este prezent deja în viaţa noastră. Chemând numele Domnului neîncetat, nimicim aceasta prezenta negativă a vrăjmaşului în viaţa noastră.
Cele două linii/curente ale omenirii: calea lui Abel, culminând cu Maica Domnului; şi calea lui Cain, mergând până la Iuda şi până la cei din vremurile noastre. Pe măsură ce ne apropiem de sfârşitul lumii, tensiunea dintre aceste două “curente” din lume se intensifică; până acolo unde se împlineşte cuvântul din Apocalipsă: “Cel ce spurcă, mai spurce, cele ce se sfinţeşte, mai sfinţească-se”. Şi pentru ca să nimicim prezenta vrăjmaşului, noi neîncetat chemăm numele Domnului.
Sfânta Liturghie, acest mare Dar pe care Dumnezeu ni L-a făcut. În timpul Liturghiei noi intrăm în puterea tainei Domnului nostru Iisus Hristos. Ni se dă posibilitatea să facem un schimb: să schimbăm viaţa noastră mică cu viaţa nesfârşită a lui Dumnezeu!

                                                                                                                                    Părintele Zaharia de la Essex

Leave a reply

required

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.