Dacă te vei afla vrednic să petreci în singurătate, în împărăţia căreia sarcinile sunt uşoare, să nu-ţi dea greș gândul tău cu teama, după cum îi este obiceiul, cu multe feluri de gânduri schimbătoare şi trecătoare, ci să fii şi mai mult încredinţat, că este Păzitorul tău împreună cu tine şi cu deadinsul încredinţându-te în înţelepciunea ta; că tu, cu toată zidirea, sub acelaşi Stăpân sunteţi, Care toate cu o mişcare (gest) le mişcă şi le clatină, îmblânzindu-le şi chivernisindu-le. Şi că niciunul dintre robii Lui nu poate să vateme pe vreun tovarăş de robie, fără vrerea Stăpânului, Care toate le îngrijeşte şi le ocârmuieşte. Si îndată scoală-te şi îndrăzneşte. Şi dacă vreunora dintre robi li s-a dat slobozenie, nu li s-a dat pentru orice lucru. Căci nici dracii, nici fiarele cele sălbatice, nici oamenii cei răi n-ar putea să-şi plinească voia lor stricăcioasă şi pierzătoare, dacă n-ar îngădui voinţa Ocârmuitorului şi nu le-ar da El chip şi putinţă. Că nu asta înseamnă a fi slobod, când poţi să lucrezi orice. Căci, dacă ar fi fost aşa, nici un trup n-ar fi viu. Că nu lasă Domnul zidirea Sa, ca să se apropie de ea stăpânirea diavolilor şi a oamenilor, şi să lucreze într-însa voia lor. De aceea mereu să zici către sufletul tău: iată, am paznic care mă păzeşte pe mine şi nici o zidire nu se poate arăta înaintea mea, de nu i s-ar da poruncă de sus. Aşa dar crede, că nu cutează să facă văzute ochilor tăi înfricoşările lor, şi nici urechilor să le facă auzite. Căci de ar fi avut îngăduinţă de sus de la Cel Ceresc, facă auzite. Căci de ar fi avut îngăduinţă de sus de la Cel Ceresc, n-ar mai fi fost nevoie de cuvânt, nici de cuvinte, ci voinţa şi-ar fi plinit-o cu fapta.
Zi către tine: „de este voia Stăpânului meu, ca cei răi să stăpânească zidirea, eu primesc bucuros aceasta, căci nu vreau să zădărnicesc voia Domnului meu. Şi astfel în ispitele tale te vei umplea de bucurie, cunoscând şi cu adevărat simţind, că voia Domnului te ocârmuieşte şi te călăuzeşte Deci întăreşte-ţi inima ta cu nădejdea întru Domnul, şi să nu te temi, nici de îngrozirile din vremea nopţii, nici de săgeata care zboară ziua. Căci credinţa dreptului – zice – cea în Dumnezeu, şi îmblânzeşte asemenea oilor fiarele cele sălbatice (Poate din Evrei 11,33).

                                                                 Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinţă, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 36

Leave a reply

required