Cereţi şi vi se va da!” Noi ne vom ruga pentru dumneavoastră, iar dumneavoastră, dacă aveţi conştiinţa nedesăvârşirii personale, înseamnă că veţi sta cu mâna întinsă. Iar Domnul tocmai aceasta iubeşte, ca noi să stăm cu smerenie înaintea Lui, cerându-I ajutorul. Temeţi-vă, nu vă temeţi să vă temeţi! „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele.”

 E mai rău să nu ai credinţă, dar înlăuntru să ţi se pară că ai şi să ţi-o plăsmuieşti astfel în sinea ta. Aceasta este o boală fără de nădejde, cu consecinţe grave. Iar tu, adu-ţi înaintea ochilor tăi cartea cea vie a naturii şi uimeşte-te de ceea ce-ţi arată. Alături de ea să-ţi fie ţie Sfânta Evanghelie şi însetarea ta sinceră de a te conduce după adevăr.
Şi să fie mila lui Dumnezeu asupra ta! Şi te mai rog foarte mult: iubeşte-l pe Sfântul Teofan Zăvorâtul. În scrierile lui, credinţa vie ţâşneşte ca un şuvoi asupra celor ce îl îndrăgesc.

                                          Arhimandritul Ioan Krestiankin, Povăţuiri pe drumul Crucii, Editura de Suflet, Bucureşti, 2013, pp. 38-39

 

Leave a reply

required

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.