„Vino îndureratule și necăjitule, să simți bucuria veșnică! Vino, om rece, să te înfierbânți ca focul! Vino, sărmanule, să te îmbogățești cu comoara necheltuită! Vino, tu, cel lipsit de haine, să te îmbraci în slava nemuritoare și în veșmântul nestricăciunii!” (Sfântul Dimitrie al Rostovului)
Duminica a XXVII-a după Rusalii a reunit în rugăciune obştea Mănăstirii Suruceni și credincioșii veniți pentru a participa la Sfânta Liturghie. Această Duminică, a Sfinților Strămoși, „pregătește sufletele noastre să sărbătorim nu doar nașterea lui Hristos în lume, ci să sărbătorim și nașterea lui Hristos înlăuntrul nostru, venirea lui Hristos în inima noastră printr-o trăire teologică și un cuget bisericesc,” ne spune pr. Emilianos Simonopetritul.
Pericopa evanghelică din această Duminică (Lc. 14, 16-24) ne vorbește despre chemarea pe care Stăpânul unei case a făcut-o la o masă, la cină. Din nefericire, cei care fuseseră poftiți au refuzat participarea la acest ospăț. Stăpânul Casei, Care este Însuşi Dumnezeu, ne invită și pe noi să cinăm cu El: „Veniți, că, iată, toate sunt gata.” (Lc. 14, 17) Cele ale lui Dumnezeu sunt gata, pregătite pentru răspunsul nostru. Cina euharistică la care suntem chemaţi ne arată că cel mai important lucru în viaţă, dincolo de realizări ierarhice sau materiale, rămâne răspunsul nostru concret la chemarea lui Dumnezeu.
Dumnezeu îi cheamă pe toți la Cină, la comuniunea cu El. Nu există om care să nu fi simțit această chemare. Și atunci ce-i face pe mulţi să rămână în afara comuniunii cu Dumnezeu, în afara chemării, ba chiar să invoce false motive? „Suntem foarte legați de cele pământești, ignorându-le pe cele cerești. Suntem atât de «hipnotizați» de pulberea pământului, încât nu mai avem resursele necesare să cultivăm cele spirituale. Așa cum pământul, în contact cu apa, se transformă în glod, la fel, cei care pun cele pământești mai presus de cele spirituale, transformă viața lor într-un noroi. Se murdăresc pentru că idolatrizează cele pământești. Toate sunt binecuvântate, inclusiv cele care sunt legate de viața pământească, însă Dumnezeu ne cere să nu ne atașăm de ele mai mult decât de cele spirituale, să nu ne lăsăm acaparați de ele căci ne vor deturna din drumul nostru spre Împărăția lui Dumnezeu,” ne spune PS Ignatie, Episcopul Hușilor.
Cine este Dumnezeu pentru noi? Aceasta este întrebarea pe care ne-o provoaca această pericopă Evanghelică. Este El mai important decât proprietăţile noastre, perechile de boi, familiile și preocupările noastre? Este El Dumnezeul Cel Viu, prezent si simţit în viaţa noastră, fără de Care nu putem face nimic? Fiecare poate să-și răspundă. Chemarea lui Dumnezeu este permanentă. Din toate colțurile creației, Dumnezeu ne cheamă la masa Lui, ne cheamă să stăm de vorbă cu El, să îi privim strălucirea taborică și să vorbim cu El. „Nu-l poţi ofensa pe Dumnezeu… Dumnezeu nu are nici slăbiciune, nici moarte. Şi nu se supără. Dar se mâhneşte pentru mine căci, păcătuind, eu mă lipsesc de dragostea Lui şi de tot ce vrea să reverse în mine. Ce vrea să reverse în mine? Exact inversul a ce spunea şarpele: “că Dumnezeu ştie că vom deveni ca Dumnezeu”. Asta este tocmai ce vrea Dumnezeu! Să devin ca Dumnezeu, să devin un dumnezeu!”, ne spune pr. Rafail Noica.
Viața veșnică nu este o teorie. Este lupta noastră, efortul în a ne îndumnezei. Nu putem să ne îndumnezeim firea decât prin Sfânta Împărtășanie. Fiecare dintre noi avem această șansă, căci masa lui Dumnezeu se află întinsă pe fiecare Sfântă Masă de Altar. Să răspundem invitației și să mergem la masa veșniciei Lui și a noastră.
Numeroși credincioși, „cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste”, s-au apropiat pentru a primi Sfânta Taină a Împărtășaniei.