„De la turme, ca pe un alt David, luându-te Ziditorul, păstor mai presus de toţi te-a pus pe tine turmei celei cuvântătoare, strălucind cu nevinovăţia şi cu nerăutatea înfrumuseţându-te, cuvioase părinte.” (Canonul Sfântului)
Biserica Ortodoxă îl cinsteşte la data de 12/25 decembrie pe Sfântul Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei. Sfânta Liturghie oficiată în cinstea Sfântului Spiridon a reunit în rugăciune obştea Mănăstirii Suruceni și credincioșii veniți pentru a participa la slujba de sărbătoare.
Sfântul Spiridon s-a născut în anul 270 în localitatea Askia din insula Cipru. Principala îndeletnicire a copilăriei sale a fost paşterea oilor. Viitorul Episcop al Trimitundei a fost căsătorit, iar după ce a murit soţia sa, a îmbrăcat haina monahală, cheltuindu-şi averea pentru cei care erau în nevoie. Fiind înzestrat de Dumnezeu cu darul facerii de minuni, „vindeca tot felul de boli, din cele cu anevoie de vindecat, şi izgonea duhurile rele numai cu cuvântul”. A trăit în timpul marelui împărat Constantin, fiind un susţinător neclintit al dreptei credinţe, pe care totdeauna a prezentat-o oamenilor nealterată, făcând vii cuvintele Mântuitorului pentru cei care erau în întuneric. În timpul persecuțiilor împotriva creștinilor ordonate de împăratul Maximian în anul 295 d.Hr., Sfântul Spiridon a fost arestat și exilat. În anul 325 a participat la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, unde i-a uimit pe mulți cu simplitatea cu care a explicat dogma Sfintei Treimi.
Când facem pomenirea unui Sfânt, ar fi bine să ne gândim la ce am putea să asumăm în viața noastră din modul cum acesta s-a raportat la poruncile Mântuitorului Hristos. Despre Sfântul Ierarh Spiridon ni se spune în sinaxar că era simplu în purtări și smerit cu inima. De mare folos ne-ar fi și nouă aceste trăsături ale Sfântului Spiridon, care l-au ajutat să-L cunoască pe Dumnezeu, după cum mărturiseşte şi icosul: „Cunoscut-ai cu vieţuirea ta pe Dumnezeu, Cel ce vede cele ascunse, şi sufletul tău locaş primitor Treimii făcându-l, pe Aceasta cu curăţie ai primit-o”. Cunoscând prin experienţă dumnezeiască adevărul de credinţă, Marele Spiridon este numit „stâlp şi apărător al credinţei.”
„Sfântul Spiridon avea o credință vie, pe aceasta o mărturisea, prin aceasta făcea minuni, această credinţă l-a făcut Sfânt, această credinţă a făcut din sfântul lui trup sfinte moaşte, aceasta l-a arătat Sfânt în Biserică şi pentru aceasta este cinstit ca Sfânt. Suntem chemaţi să trăim credinţa ca viaţă, ca părtăşie cu Dumnezeu. Lumea s-a săturat de vorbe goale, de verbalism teologic fără măsură, lumea vrea oameni arzând de această credinţă vie, care să biruiască toate duhurile vicleniei,” ne spune IPS Hierotheos Vlachos.
Toată viața Sfântului Spiridon a fost înfrumesțată de credință puternică în Dumnezeu, de dragoste față de semeni și de simplitate. Simplitatea lui se vădea și în gândirea duhovnicească. Am putea spune că Sfântul Spiridon i-a urmat Sfântului Apostol Pavel, care nu propovăduia prin intermediul înţelepciunii raţionale, ci prin „adeverirea Duhului şi a puterii, pentru ca credinţa voastră să nu fie în înţelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu” (I Cor. 2, 5-6).
Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!