Toate necazurile şi problemele lumii acesteia vin de la puţina lor credinţă: nimeni nu crede cu adevărat că Dumnezeu le poartă de grijă şi atunci se ocupă ei de asta! Dar lumea este oarbă şi nu-şi dă seama că doar Dumnezeu este Cel ce poartă de grijă şi toate asigurările noastre sunt zadarnice! (Pr. Petroniu Tănase)
La Mănăstirea Suruceni s-au adunat Duminică, 14 august 2022, numeroși credincioși pentru a participa alături de obștea monahală la Sfânta Liturghie. Pasajul evanghelic (Mt. 14, 22-34) relatează, în continuarea minunii înmulțirii pâinii și a peștilor din Duminica precedentă, o altă minune, umblarea lui Hristos pe Marea Galileii în timpul unei furtuni și potolirea acesteia. Sfântul Evanghelist Matei ne spune că marea era neliniştită, „învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă.” Neliniştea mării se transmite și în sufletele apostolilor. În centru acestei învolburări, îl văd pe Cineva care mergea pe mare ca pe uscat. Mântuitorul, Care citeşte inimile oamenilor, le spune apostolilor să nu le fie frică: Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi! Petru răspunde acestui îndemn, convins că este Domnul, pentru că îi ştia glasul. Petru se coboară din bărcă și merge pe mare, însă simțind vântul, se înfricoșează şi începe să se scufunde. Este momentul în care strigă: „Doamne, scapă-mă!”
Întotdeauna, dar mai ales în ispite, să alergăm la Mântuitorul Hristos și să strigăm la El asemenea lui Petru, să căutăm sprijinul Său, după cum ne îndeamnă și părintele Iosif Trifa: „Strigă!… Atât se cere de la tine. Strigă din adâncul sufletului tău după Păstorul cel bun şi milostiv. Eşti căzut într-o prăpastie din care nu te mai poţi ridica… Eşti rătăcit printr-o pădure de fărădelegi din care singur nu mai poţi ieşi. Dar mântuirea ta începe tocmai în clipa când afli şi simţi acest lucru: când afli că singur nu mai poţi scăpa, când afli şi simţi că îţi trebuie un ajutor, când afli că eşti pierdut şi începi a striga să te audă Păstorul.”
Minunea care trebuie să ne copleșească este tocmai acea mână a lui Dumnezeu întinsă nouă, celor care ne scufundăm în mijlocul furtunilor vieții. Îndată ce Petru l-a chemat, Mântuitorul i-a întins mâna şi l-a ţinut deasupra mării. Dumnezeu face la fel cu fiecare dintre noi. Aude glasurile rugăciunilor şi cererilor noastre, ale celor puţin credincioşi și își întinde mâna Sa, pentru a ne ridica și a ne călăuzi pe calea mântuirii. Cei care ascultă cuvântul Său, chiar dacă în unele situații se primejduiesc prin puţina lor credinţă, totuşi “nu vor pieri în veac şi din mâna Lui nu le va răpi nimenea” (In. 10, 28).
Mântuitorul Hristos mereu stă cu mâna întinsă, încercând să ne salveze pe noi, cei care adesea pretindem că El ne-ar cere ceva. Nu ne cere decât o inimă sinceră şi smerită, însoțite de conștientizarea propriei neputințe: „Doamne, să ne ajuţi nouă grăbeşte-Te!” (Ps.69, 1)
Tot în această zi sărbătorim Scoaterea Sfintei Cruci, care ne aminteşte despre o rânduială mai veche a Bisericii din Constantinopol când, la 1/14 august, un fragment din lemnul Sfintei Cruci era scos din Paraclisul Palatului Imperial şi purtat în procesiune spre Biserica „Sfânta Sofia”, unde rămânea spre cinstire până la 14/28 august.
În această Dumninică începe Postul Adomrii Maicii Domnului, stabilit de Biserică pentru reamintirea virtuților Sfintei Fecioare Maria și a postului cu care ea însăși s-a pregătit, după tradiție, pentru trecerea la cele veșnice. Astfel, întăriți de puterea Sfintei Cruci, să-i urmăm Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și să postim spre folosul trupului şi al sufletului.