“În El aţi şi fost tăiaţi împrejur, cu tăiere împrejur nefăcută de mână, prin dezbrăcarea de trupul cărnii, întru tăierea împrejur a lui Hristos. Îngropaţi fiind împreună cu El prin botez, cu El aţi şi înviat prin credinţa în lucrarea lui Dumnezeu” (Coloseni 2, 11-12).
În duh de rugăciune au fost obştea monahală și credincioșii care au participat la Sfânta Liturghie de Sărbătoarea Tăierii împrejur cea după Trup a Domnului. Sfinţii Părinţi au stabilit ca Naşterea Mântuitorului Hristos să fie sărbătorită la 25 decembrie/7 ianuarie, astfel, Tăierea împrejur este prăznuită pe 1/14 ianuarie, exact opt zile de la Naşterea Lui.
„Practica tăierii împrejur din Vechiul Testament nu urmărea doar curăţia omului, ci avea și un profund conţinut teologic şi o importanţă esenţială. Şi în acest punct se deosebeşte de tăierea împrejur care se făcea şi altor neamuri. (…) Tăierea împrejur era semnul recunoaşterii cuiva că aparţine poporului lui Dumnezeu, „încât poporul ales este însemnat”. Potrivit exegeţilor, tăierea împrejur prin ea însăşi nu era un legământ, ci semnul înţelegerii şi al legământului. Tăierea împrejur era o preînchipuire a Botezului care avea să se dea la vremea potrivită, prin întruparea Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu, pentru că în realitate Botezul este tăierea împrejur a inimii,” ne spune IPS Hierotheos Vlachos.
Pentru noi adevărata „tăiere împrejur” este Taina Sfântului Botez. Primind această tăiere împrejur duhovnicească prin Botez, devenim altoiți în Hristos. Trăim acest adevăr prin renunțarea la patimi, prin lupta cu păcatele, ca să putem renaște în Hristos.
Arhimandritul Emilianos Simonopetritul ne explică: „Așa cum Hristos nu-Și mai leapădă trupul, tot așa nici noi nu-L pierdem pe Dumnezeu, Care a pătruns în propriul nostru trup. Suntem nedespărțiți, de acum, de Dumnezeu. Dumnezeu nu mai este deasupra astrelor și cerurilor, ci este aici, în trupul meu, în pleoapele mele, în mâinile mele bătătorite sau însângerate, în inima mea păcătoasă, în durerea mea profundă. Tăierea împrejur este o preînchipuire a tăierii împrejur cea nefăcută-de-mână, adică a Botezului. Biserica ne botează și ne naște „în Hristos”, ne face oameni noi”.
„Dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă” (II Corinteni 5, 17), ne spune Apostolul. Creştinul poate și trebui să devină această făptură nouă prin Botez. Este Taina prin care devenim fii ai Bisericii şi fii ai lui Dumnezeu după har. A ajunge, însă, fiul cuiva „înseamnă în orice caz să fii din aceeaşi măsură cu cel ce te-a născut. Iar dacă ai primit pe Dumnezeu în tine şi dacă ai ajuns fiu al Lui, atunci arată că în tine se află Cel ce te-a născut”, menționează Sfântul Grigorie de Nyssa.
Ca să putem înțelege mai bine acest adevăr, Biserica îl serbează astăzi, împreună cu Hristos, pe unul din cei mai mari Sfinți ai Bisericii, pe Marele Vasile. Cel care a devenit nu doar un fiu credincios al Bisericii, ci omul îndumnezeit, în înțelesul deplin al cuvântului. Lumina nezidită nu a fost pentru el o simplă noțiune exterioară, ci o experință personală, după cum ne spune și Canonul Sfântului: „Odihnind întru tine, cuvioase, Lumina Cea Necuprinsă, făclie luminoasă te-a arătat lumii pe tine, Hristos. Pentru aceasta lăudăm pomenirea ta, Sfinte Părinte Vasile.”
Sfinte Părinte Ierarhe Vasile cel Mare, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!