„S-a născut dulcele Iisus ca să ne nască din nou pe noi. S-a făcut om, pentru ca să ne arate modul în care putem să-L urmăm și să imităm faptele Lui. Ne-a lăsat porunci pentru ca să nu ne rătăcim alături de cale și să pășim în întuneric. A luat trup dulcele Iisus pentru că noi să ne bucurăm de această fericită înrudire. Să devenim frați ai lui Hristos și fii ai Preacuratei Sale Maici. Și, în cele din urmă, să devenim întru toate următori lui Hristos și fii după har ai Tatălui Ceresc…” (Sfântul Iosif Isihastul)
În Duminica dinaintea Nașterii Domnului, a Sfinților Părinți, numeroși creștini s-au adunat la Mănăstirea Suruceni pentru a participa alături de obștea monahală la Sfânta Liturghie.
Biserica a rânduit ca în această Duminică să se citească Pericopa Evanghelică de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei (1, 1-25), care prezintă genealogia Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Este un fragment evanghelic care adesea îi nedumerește pe mulți credincioși, stârnind întrebarea: „Ce semnificație are această listă de nume necunoscute?” Această lipsă de familiaritate provine, în mare parte, din faptul că nu aprofundăm textele Sfintei Scripturi, mai ales cele ale Vechiului Testament. Totuși, fiecare dintre aceste nume are o legătură directă cu planul dumnezeiesc, ilustrând pregătirea umanității pentru venirea lui Dumnezeu-Fiul printre oameni.
Dumnezeu Se face om și Se naște din Fecioara Maria, lucru evidențiat prin genealogia Evanghelistului Matei, prezentată pe linie ascendentă, de la Avraam până la Iosif și, în final, la Iisus Însuși. Astfel, Dumnezeu devine consângean cu omul, fratele „mai mare” între „frații săi mici,” restabilind sau chiar recreând relația dintre Dumnezeu și om. Sfântul Isaac Sirul, reflectând asupra motivului coborârii lui Hristos, afirmă: „Pentru ce s-a mai îmbrăcat Dumnezeu într-un trup şi s-a folosit de blândeţe şi smerenie ca să întoarcă lumea la Tatăl Său?… Spun că a făcut aceasta dintr-un singur motiv: ca să facă cunoscută lumii iubirea Sa, pentru ca iubirea noastră sporită atunci când află aceasta să ne facă robii iubirii lui.” El a venit în „chip de rob” pentru ca noi să devenim „robi ai iubirii Lui.”
Dumnezeu a venit în această lume și S-a arătat ca Om pentru a revela adevărata menire a omului – îndumnezeirea. Întruparea Sa împlinește planul de dinainte de veci al lui Dumnezeu, Care l-a creat pe om ca încununare a întregii creații, insuflându-i vocația de a deveni dumnezeu după har. Părintele Emilianos Simonopetritul subliniază acest adevăr astfel: „Hristos ne-a făcut mai înalți decât îngerii, fiindcă îngerii Îl laudă pe Hristos, dar nu pot să vorbească cu El ca prietenii cu Prietenul. Ne-a făcut nu numai niște ființe slujitoare care își acoperă capul lor și tremură precum sclavii, ci ne-a făcut Trupul Lui. Pentru noi a murit, nu pentru îngeri. Pentru noi a înviat și pentru noi Se va pogorî și Se va sui iarăși. Să-L rugăm pe Dumnezeu să ne pogorâm împreună cu El în adâncurile inimilor noastre, ca să ne înalțe Acela la Ceruri o dată pentru totdeauna.”
O simplă listă, vor zice unii. Alții poate vor crede că nu are prea mare importanță. Mântuitorul însă ne-a lăsat-o deschisă. Fiecare suntem chemați să fim scriși în ea. În lista neamului lui Iisus Hristos, a cărei Naștere o așteptăm cu bucuria celor din aceeași familie cu El…
În cadrul Sfintei Liturghii, numeroși creștini au primit împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.