Cu fiecare minune Dumnezeu vrea, mai întâi, să-i aducă omului aminte că El veghează asupra lumii, cârmuind-o prin atotputernica-I voință și înțelepciune; apoi, că omul nu poate face nimic bun fără El. Niciun fel de strădanie nu izbutește fără ajutorul lui Dumnezeu. Nicio strângere de roade fără binecuvântarea lui Dumnezeu nu ajunge recoltă. Nicio pricepere omenească potrivnică Legii lui Dumnezeu nu rodește vreun bine, nici măcar o sămânță de muștar. Chiar dacă pare, o vreme, să aducă ceva bun, acel bine nu este din priceperea omenească, ci din mila lui Dumnezeu, Care nu părăsește îndată nici pe cel mai crud dușman al Său. (Sfântul Nicolae Velimirovici)
În Duminica a XVII-a după Rusalii, Evanghelia pescuirii minunate ne descoperă taina ascultării și a încrederii în Dumnezeu. „Mână la adânc şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să pescuiţi”, îi spune Hristos lui Simon Petru, care răspunde cu simplitate și credință: „Toată noaptea ne-am trudit și nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele”.
„Toată noaptea ne-am trudit și nimic n-am prins”… Cuvinte desprinse și din viața noastră: omul trăiește, muncește, dar ajunge la sfârșit cu mâinile goale. Dacă nu se lipește de Dumnezeu, viața devine lipsită de sens și chiar și ceea ce reușește să facă nu-l împlinește, nici pâinea nu-l mai satură, nici lumina soarelui nu-l mai bucură.
Truda de o noapte fără rod este imaginea vieții noastre atunci când ne bizuim doar pe propriile puteri. „Oricâtă experiență am avea și oricâte acumulări de cunoștințe, oricâtă dexteritate am avea, este esențial să ne încredem în ceea ce Dumnezeu ne insuflă – să prevaleze în fața experienței noastre. Noi ajungem uneori să idolatrizăm experiența și nu mai lăsăm să vină acel picur de inspirație dumnezeiască care poate să schimbe perspectiva a tot ceea ce facem”, explică PS Ignatie, Episcopul Hușilor.
„Mână la adânc”, ne cheamă Mântuitorul. Sfântul Sofronie Saharov tâlcuia: „Adâncul este locul întâlnirii cu Dumnezeu. Acolo nu mai există zgomotul lumii, ci doar chemarea tainică a lui Hristos, Care Se dăruiește sufletului ce Îl caută cu toată inima”.
Fără Dumnezeu, viața omului rămâne seacă și fără sens, dar cu El se umple de lumină și nădejde. „Cine crede în Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea Lumina vieții” (In. 8, 12), spune Domnul. Apostolii, lăsând totul, L-au urmat pe Hristos. Și noi suntem chemați să lepădăm îndoiala și superficialitatea, pentru a „mâna la adânc”, descoperind în rugăciune și în credință bogăția Împărăției.
Numeroși creștini au primit împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
