„Nu există scrieri ale sfintelor femei. Asta nu se întâmplă pentru că ele ar fi sfinte mai mici decât bărbaţii, şi sunt chiar mai multe, însă femeile sfinte au o viaţă ascunsă, îşi pot păstra viaţa lor tainică. Maica Domnului a primit un mare har de la Dumnezeu. Nu avem nici o descoperire care să provină de la Maica Domnului, dar ştim că are un mare har, şi Biserica îl simte, ea și toţi cei ce se roagă Maicii Domnului.” (Sfântul Sofronie Saharov)
În duh de rugăciune au fost obştea monahală și credincioșii care au participat la Sfânta Liturghie praznicală de Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Atmosfera de rugăciune a fost înfrumuseţată de corul mănăstirii.
Potrivit Sinaxarului Bisericii, Mântuitorul Hristos, când „a binevoit să o ia pe Maica Sa la Sine”, a înștiințat-o despre mutarea ei printr-un înger, cu trei zile mai înainte. Îngerul s-a arătat Maicii Domnului și i-a transmis bunăvoirea Fiului ei. Totodată, i-a spus Maicii Domnului: „Nu te îndoi, dar de nimic, ci primește cuvântul cu bucurie de vreme ce vii la viața cea nemuritoare.” Aceasta este tema centrală a Praznicului Adormirii Născătoarei de Dumnezeu.
„Adormirea Născătoarei de Dumnezeu se mai numește și „Paștele verii” deoarece Maica Domnului se află în strânsă legătură cu Fiul și Dumnezeu ei, ca una ce a dat trup Cuvântului lui Dumnezeu ca să Se întrupeze și să mântuiască neamul omenesc. Din această pricină, ceea ce s-a petrecut cu Hristos, s-a petrecut, prin analogie, și cu Preasfânta Sa Maică. La Paște prăznuim Învierea lui Hristos și omorârea morții. Dar și la Praznicul Adormirii Maicii Domnului, care este „Paștele verii”, prăznuim trăirea Învierii și omorârea morții în persoana Născătoarei de Dumnezeu”, ne spune IPS Hierotheos Vlachos.
După Mântuitorul Hristos, Maica Domnului are cea mai mare cinstire și slavă, deoarece așa cum ne spune Sfântul Grigorie Palama, ea este „hotarul dintre firea creată și cea necreată”, hotarul dintre Dumnezeu, Care este nezidit, și întreaga lume, care este zidită. Astfel, după Dumnezeu, cel mai mult o cinstim pe Maica Domnului. Hristos este mijlocitor între noi și Dumnezeu Tatăl, iar Maica Domnului este mijlocitoare între noi și Hristos.
PS Ignatie, Ierarhul Huşilor, ne îndeamnă să ne rugăm mai mult Maicii Domnului, să petrecem mai mult timp în fața icoanei sale, privind cu încredere către chipul ei: „Dacă vom încerca să fim mai mult în preajma ei, să o contemplăm mai mult, să privim mai mult chipul Maicii Domnului, poate reuşim să ne însuşim şi noi darurile pe care Dumnezeu le-a aşezat în această făptură minunată. În filosofia antică este un proverb: „noi devenim ceea ce privim”. Dacă o vom privi mai mult pe Maica Domnului, dacă vom avea mai mult, în adâncul inimii noastre, încrustată imaginea ei, chipul ei blând, smerit şi plin de bunătate, vom deveni şi noi oameni blânzi, smeriţi şi mai buni. Să privim mai des la Maica Domnului!”
„Întru naştere Fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la Viaţă, fiind Maica Vieţii şi cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre.”