„Împărtășindu-ne cu Dumnezeu, avem puterea de a continua, de a trăi poate chiar ceea ce cerem în Liturghie, „ziua întreagă, desăvârșită, sfântă, fără de păcat”. Fără Dumnezeu, nimic nu se poate face; că și Mântuitorul a spus: „Rămâneți în Mine, ca altoiul în viță, că fără de Mine nu puteți face nimic”, altfel, ar fi ca și cum ai tăia o cracă dintr-un trunchi, și se veștejește.” (Pr. Rafail Noica)
În Duminica a XXVIII-a după Cincizecime, numeroși creștini s-au adunat la Mănăstirea Suruceni pentru a participa alături de obștea monahală la Sfânta Liturghie, oficiată de slujitorii așezământului monahal.
Evanghelia acestei Duminici ne prezintă Pilda celor poftiti la cină (Luca 14, 16-24). În această pildă se menţionează că, deşi Domnul i-a chemat pe mulţi la Cina cea mare, aceștia au refuzat invitaţia, unii pentru că erau prinşi de grijile proprietăților lor, alţii pentru că erau ocupaţi cu plăcerile, alţii cu problemele familiei.
Dumnezeu ne cheamă la Cină. Ne cheamă la unirea cu Sine, nu doar la o unire imaginară, ci una reală, deoarece credem că prin Taina Euharisitiei ne împărtășim cu adevăratul Trup și adevăratul Sânge al Domnului. Noi, însă, refuzăm să ne întâlnim cu Dumnezeu, îl refuzăm pe Hristos ca și cum nu ne-ar fi prietenul cel mai de preț.
Sfântul Nicodim Aghioritul vorbește cu tristețe despre faptul că deoseri creștinii caută har și sfințenie, ignorând cel mai important mijloc în acest sens, întâlnirea cu Hristos la Cina cerească: „Mulţi creştini iubitori de Dumnezeu cheltuiesc mulţi bani, rabdă multe osteneli (…) numai să meargă la Ierusalim ca să se închine la mormântul cel de viaţă dătător al Domnului şi la celelalte sfinte Locuri (…) Mulţi auzind că în cutare loc depărtat se află sfinţitele moaşte ale unui sfânt, aleargă cu multă râvnă să li se închine, ca să ia har şi sfinţenie. Dar ca să se împărtăşească cu Precuratele Taine şi să se învrednicească să se bucure de împăratul tuturor şi de Sfântul Sfinţilor, au puţină dorinţă sau nici nu-i înteresează”, ne spune Sfântul Nicodim Aghioritul.
Iar IPS Hieroteos Vlachos ne spune că a te împărtăsi este o problemă de dragoste: „Îl iubesc pe Dumnezeu și vreau să mă împartăsesc. Trebuie ca dragostea să fie la un așa nivel, încât să ne unim cu această dragoste, și trupul nostru să reziste la acest mare har care ni se dăruiește.”
În cuvântul de învățătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, părintele Mihail Costandache a vorbit despre faptul că grijile pentru averi, împătimirea simţurilor și preocupările excesive pentru treburile familiei sunt trei mari categorii de piedici care ne fac să nu mai avem timp pentru Dumnezeu, să nu ne mai gândim la veșnicie și să nu ne mai preocupăm de mântuire.
„Ce este Liturghia? Adunarea sfinților. „Acolo sunt sfinții, Hristos. Uite, Cel pe care-L cauți, Închină-I-te!” Ce imagine minunată! Asta este Liturghia! Lucrul după care însetează un suflet, pentru care ne-am botezat, pentru care ne-am miruns, pentru care am fost chemați în Biserica Ortodoxă, îl găsim la Liturghie. Ceea ce citești în cărțile noastre, în Sfânta Scriptură, ai acum la Liturghie înaintea ta.” (Arhim. Emilianos Simonopetritul)