„Minunează-te că, fiind Fiu al Dumnezeului Celui fără de început, a primit să audă spunându-I-se Fiu al lui David, pentru ca pe tine să te facă fiu al lui Dumnezeu… Că Fiul lui Dumnezeu nu s-ar fi smerit în zadar, dacă n-ar fi vrut să ne înalţe pe noi. Pentru că S-a născut din femeie, Se aseamănă cu noi. Dar pentru că nu S-a născut din voinţa trupului, ci de la Duhul Sfânt, ne arată naşterea cea mai presus de noi.” (Sf. Ioan Gură de Aur)
Ultima Duminică dinaintea praznicului Naşterii Domnului este cea a Sfinţilor Părinţi după trup ai Mântuitorului Iisus Hristos. În această Duminică Biserica a rânduit să se citească Evanghelia de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei (1, 1-25), care prezintă genealogia Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În această zi numeroși credincioși și-au îndreptat pașii spre Mănăstirea “Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, Suruceni, pentru a participa alături de obștea monahală la Sfânta Liturghie, oficiată de slujitorii așezământului monahal.
Arhimandritul Emilianos Simonopetritul ne spune că Evanghelia acestei Duminici „ne descoperă că Hristos, Care nu avea nevoie de nimic, S-a făcut pe Sine în așa fel încât să aibă nevoie de noi, cei nevoiași de toate. Să primească El propria mea inimă, propriul tău glas, înălțarea unui al treilea, precum și cea mai neînsemnată lucrare a fiecăruia dintre noi, încă și lumânarea pe care I-o vom aprinde. Această sărbătoare pregătește sufletele noastre să sărbătorim nu doar nașterea lui Hristos în lume, ci să sărbătorim și nașterea lui Hristos înlăuntrul nostru, venirea lui Hristos în inima noastră printr-o trăire teologică și un cuget bisericesc.”
Biserica, prin prăznuirea Nașterii Domnului, ne oferă posibilitatea ca întreaga noastră viață să fie o primire și o înrudire cu Hristos. Despre această minunată înrudire ne vorbește și Cuviosului Iosif Isihastul: „S-a născut dulcele Iisus ca să ne nască din nou pe noi. S-a făcut om, pentru ca să ne arate modul în care putem să-L urmăm și să imităm faptele Lui. Ne-a lăsat porunci pentru ca să nu ne rătăcim alături de cale și să pășim în întuneric. A luat trup dulcele Iisus pentru că noi să ne bucurăm de această fericită înrudire. Să devenim frați ai lui Hristos și fii ai Preacuratei Sale Maici. Și, în cele din urmă, să devenim întru toate următori lui Hristos și fii după har ai Tatălui Ceresc”.
În cuvântul de învățătură, Părintele Laurențiu Ionașcă, clericul mănăstirii, a vorbit despre faptul că Mântuitorul Hristos se naște în timp, pentru ca noi să putem dobândi împărăția cea cerească și veșnică a lui Dumnezeu.
„Dumnezeu cu adevărat S-a făcut om și, ceea ce este cel mai important, ne-a dăruit toate mijloacele pentru ca fiecare dintre noi dacă voiește să se poată uni cu El, cu minunatul Domn Hristos, Care după a Sa smerenie, după a Sa bunătate, iată, S-a făcut asemenea omului lepros, muritor, cu totul învăluit în păcate omenești. El a luat păcatele noastre asupra Sa (…) ca să ne izbăveasca de ele. De aceea S-a făcut om!” (Sf. Iustin Popovici)