„Mare şi necuprins e Domnul nostru, dar pentru noi El S-a micşorat ca să-L cunoaştem şi să-L iubim, ca din iubirea lui Dumnezeu să uităm pământul, să trăim în ceruri şi să vedem slava Domnului.” (Sfântul Siluan Athonitul)
La Mănăstirea Suruceni s-au adunat Duminică, 02 octombrie 2022, numeroși credincioși pentru a participa alături de obștea monahală la Sfânta Liturghie. Prima Duminică după Înălțarea Sfintei Cruci vine să confirme că în Ortodoxie teologia Crucii e definitorie pentru întregul an bisericesc, iar viața duhovnicească se duce mereu sub semnul Crucii. Urmarea lui Hristos sau vieţuirea cu şi întru Hristos nu se poate realiza decât dacă se trece mai întâi prin jertfă, prin suferinţă și răstignire.
„Jertfa Dumnezeului-Om pe cruce a fost, pentru întreaga omenire şi pentru fiecare om în parte, expresia dragostei Sale neasemănate şi pline de măreţie. Ne-a arătat pe faţă cât de mult ne iubeşte, nu prin simple vorbe frumoase, ci îmbrăţişându-ne cu mâinile Sale însângerate. Ne-a adunat şi ne-a unit cu înţelegere în adâncimile îmbrăţişării Sale de nesecată îndurare. Spânzurat pe cruce, era ca un înger al păcii, smereniei şi dragostei, legănându-se între cer şi pământ. A sfinţit cerul, văzduhul şi pământul cu preacuratul Său sânge cu care l-a adăpat. (…) Astfel, Crucea devine „indicator” pe calea spre cetatea viitoare, Ierusalimul cel de Sus, şi ne învaţă că nu avem aici cetate stătătoare, ci suntem venetici, trecători, musafiri găzduiţi. Suntem chemaţi să străbatem marea acestei vieţi tot pe cruce, fără întristare, cu răbdare şi nădejde. Viaţa capătă sens când îşi cunoaşte menirea ei îndumnezeitoare, se răstigneşte şi înviază împreună cu Cel Răstignit şi înviat, se smereşte, suferă şi nădăjduieşte.” ne spune monahul Moise Aghioritul.
Crucea ocupă un loc central în viaţa Bisericii noastre. Hristos-Domnul a fost răstignit pe lemnul Crucii pentru noi toţi. Pe Cruce Mântuitorul a pus început unei legături de dragoste cu noi, dragoste pe care ne-a arătat-o, dar pe care o așteaptă și din partea noastră.
„Rari sunt asemenea martori ai iubirii lui Hristos, pentru că nu este nevoință mai grea, mai dureroasă, decât nevoința pentru dragoste; pentru că nu este mărturie mai înfricoșată decât mărturia pentru dragoste; pentru că nu este propovăduire mai smintitoare decât propovăduirea iubirii… ” spunea Sfântul Sofronie Saharov, cel care a trăit în propria sa viață adevărul că pe pământ iubirea dumnezeiască îl poartă pe om la Cruce.
Omului i-a fost dat privilegiul de a-L urma pe Hristos și de a-și exprima și el iubirea prin pătimire de bunăvoie și moarte de dragul poruncilor lui Dumnezeu, care duc la biruință veșnică. Cel căruia Dumnezeu îi descoperă taina Crucii, va tinde să-și trăiscă viaţa în alt chip. În acest context, parintele Constantin Coman ne îndeamnă: „suntem datori, măcar să încercăm şi calea crucii, a lepădării de sine. Cealaltă cale nu este nevoie să o incercăm pentru că mergem pe ea de când ne naştem. O cunoaştem, îi cunoaştem şi efectele. Luaţi jugul lui Hristos, măcar pentru un timp, renunţaţi la propriile ambiţii, proiecte, plăceri, bucurii, în favoarea celorlalţi. Omul nu-şi are sensul în sine, ci în afară de sine, în celălalt şi, în cele din urmă, în Dumnezeu.”
În cadrul Sfintei Liturghii, numeroşi credincioşi au primit împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.