„Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele.“ (Ps. 33, 10)
În Duminica a VIII-a după Cincizecime, numeroși credincioși au trăit bucuria duhovnicească a rugăciunii alături de obștea monahală a Mănăstirii Suruceni. Sfinții Părinți au rânduit să ascultăm la Sfânta Liturghie fragmentul evanghelic de la Matei (14, 14-22), care istorisește minunea înmulțirii pâinilor. Această Evanghelie ne oferă prilejul de a reflecta asupra adevăratei „foame și sete” după Dumnezeu, după hrana sufletească. De multe ori, atenția noastră se îndreaptă mai ales spre aspectul văzut al minunii, hrănirea celor „cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii”. Însă, înainte de a le dărui pâinea cea materială, Hristos le-a oferit hrana cea duhovnicească: cuvântul despre Împărăția lui Dumnezeu.
„Dacă aţi înviat împreună cu Hristos, căutaţi cele de sus, unde este Hristos, iar nu cele de pe pământ” (Coloseni 3, 1), ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel. Văzând că omul nu se poate ridica singur spre cele de sus, Dumnezeu Însuși S-a coborât pe pământ. A luat trup omenesc pentru a veni în întâmpinarea omului și pentru a-l ridica spre cele cerești. Hristos S-a apropiat de oameni prin lucruri simple și cunoscute lor, prin cuvinte, imagini și întâmplări din viața de zi cu zi, descoperindu-le prin acestea tainele Împărăției lui Dumnezeu. Prin pildele și minunile Sale, El a înălțat mintea omului de la cele văzute spre cele nevăzute, de la cele trecătoare spre cele veșnice.
„Tot lucrul Celui Preaînalt este binevenit. Nimic din ce face El nu e fără rost sau de prisos. De ce aleargă oamenii într-una fără nicio ţintă, de ce fac atâtea lucruri care nu-şi au rostul? Pentru că nu ştiu care e ţinta lor, pentru că nu ştiu care e rostul vieţii lor. De ce se încarcă oamenii cu atâtea griji zadarnice care-i strivesc, mai-mai să nu se poată mişca sub povara atâtor lucruri de care nu au nevoie? Pentru că nu cunosc singurul lucru care le trebuie. Ca să adune mintea omului cea împrăştiată, ca să vindece inima omului cea împărţită, ca să strângă laolaltă puterile omului cele risipite, Domnul i-a arătat o singură ţintă, numai una: Împărăţia lui Dumnezeu,” ne spune Sfântul Nicolae Velimirovici.
Dincolo de hrănirea mulțimilor, minunea înmulțirii pâinilor descoperă un înțeles mai adânc. Gesturile săvârșite de Mântuitorul Hristos în pustie – luând pâinile, binecuvântându-le, frângându-le și dându-le ucenicilor – prefigurează Taina Sfintei Euharistii, instituită la Cina cea de Taină: „Iar pe când mâncau ei, luând pâinea și binecuvântând, a frânt și, dând ucenicilor, a zis: Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu” (Matei 26, 26).
Înmulțirea pâinilor ne îndreaptă astfel privirea către Sfânta Liturghie, unde Hristos Se dăruiește pe Sine ca hrană spre viața veșnică. Rugăciunile liturgice Îl numesc „Pâinea cea cerească, hrana a toată lumea”, pe Domnul nostru Iisus Hristos, Care vine să ne binecuvânteze și să ne sfințească. Adevărata împlinire a omului nu se află doar în cele materiale, ci în comuniunea cu Dumnezeu. De aceea, această minune ne cheamă să descoperim foamea cea duhovnicească – dorul după Hristos, după împărtășirea cu El, după viața trăită în lumina harului Său.
Ceea ce s-a întâmplat atunci în fața mulțimilor se continuă la fiecare Sfântă Liturghie, când Mântuitorul ne cheamă: „Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu. Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu” (Matei 26, 26-28). Fie ca Dumnezeu să ne dăruiască o inimă care nu caută doar pâinea cea trecătoare, ci și hrana cea veșnică, rămânând mereu însetată de iubirea și prezența Sa.
În cadrul Sfintei Liturghii, numeroși credincioși s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.
