Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci a reunit în rugăciune obştea Mănăstirii Suruceni și credincioșii veniți pentru a participa la Sfânta Liturghie. Prin fragmentul evanghelic din această Duminică Mântuitorul ne îndeamnă să ne lepădăm de sine, să ne luăm crucea și să-L urmăm, din dragoste punându-ne sufletul pentru El și pentru aproapele. În viața creștinului dragostea și suferința se întrepătrund. „Nu putem iubi fără să suferim. Cea mai mare durere este să iubim până la sfârșit. Hristos atât de mult a iubit lumea, încât S-a dat morții pe cruce. La fel și sfinții. Câștigăm Raiul sau îl pierdem în măsura în care acceptăm sau refuzăm crucea rânduită de Hristos”, ne spune Sf. Sofronie Saharov.
Cel căruia Dumnezeu îi descoperă taina Crucii, va tinde să-și trăiscă viaţa în alt chip. Nu-și va mai dori plăcerile deşarte ale acestei lumi, nu va mai cauta să-și satisfacă ego-ul și orgoliul, ci va descoperi bucuria de a sluji oamenilor, familiei, societății.
„Evanghelia este o chemare, o invitație. Alegem să fim cu Hristos sau nu. De fapt, de la început, de când există omul, viața lui a însemnat a alege, a alege între ceva și altceva. Putem să-L alegem pe Hristos și varianta pe care ne-o propune sau putem să alegem lumea cu variantele ei. Evanghelia de astăzi ne descrie calea lui Hristos. El ne prezintă calea Lui, drumul Lui, dacă vrem să-I urmăm. A-I urma Lui Hristos nu este o glumă, nu este o chestiune de duminică, de comoditate, de confort, nici pe departe. Hristos nu este un Dumnezeu al confortului, Hristos este un Dumnezeu al luptei, al căutării, al neliniștii. Hristos este un Dumnezeu provocator, care nu ne lasă să ne trăim viața într-un mod mediocru, ci ne vrea să participăm cu totul, pentru că viața este una singură și nu mai există alte șanse după, ” ne spune PS Benedict Bistrițeanul.
Dumnezeu ne oferă Crucea care ne deschide Cerul, arătându-ne că nu există o altă cale de mântuire decât urmarea lui Hristos. Urmarea faptelor dragostei Sale, a smereniei și a primirii voii Tatălui, chiar dacă aceasta a însemnat moartea pe Cruce. Moştenitori ai Împărăţiei vor fi purtătorii crucii, cei care vor trece peste Golgota încercărilor și se vor bucura de Lumina Învierii.
Înainte de a fi înălţată în mijlocul poporului, Crucea a fost purtată pe calea Golgotei, înfiptă în miezul culmii Căpăţânii şi în mijlocul iadului. Ea reprezintî semnul biruirii morţii şi a unui nou început al lumii. Asumarea Crucii trebuie să izvorască din dragoste, după cum ne îndeamnă și pr. Ioannis Romanides: „Fiecare credincios ar trebui să se răstignească pe sine nu din obligaţie, ci din propria voinţă, întocmai precum Hristos, fiindcă doar prin această dorită răstignire de sine se ajunge la participarea la Taina Crucii, prin care omul este transformat dintr-o fiinţă egocentristă în prieten al lui Dumnezeu şi dumnezeu prin har.”
În cadrul Sfintei Liturghii, numeroși creștini au primit împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.