„Fecioara Maria s-a născut asemenea tuturor oamenilor, nu s-a pogorât din cer. Dar numai ea, dintre toți oamenii din veac, a stat împotrivă a toată răutatea de la început până la sfârșit și a dat lui Dumnezeu neîntinată frumusețea cea dăruită nouă de El, folosindu-se de toată puterea și de toate armele puse într-însa.” (Sfântul Nicolae Cabasila)

Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică a reunit în rugăciune obştea Mănăstirii Suruceni și credincioșii veniți pentru a participa la Sfânta Liturghie.

Intrarea Maicii Domnului în Biserică, în Sfânta Sfintelor, este cea de-a doua Sărbătoare din cursul anului bisericesc închinată Preasfintei Fecioare și este legată de pregătirea ei pentru a deveni Maica lui Hristos. În troparul praznicului este cuprinsă întreaga teologie a Bisericii cu privire la acest eveniment: „Astăzi este înainte însemnarea bunăvoinţei lui Dumnezeu şi propovăduirea mântuirii oamenilor, în Templul lui Dumnezeu luminat Fecioara se arată şi pe Hristos tuturor mai înainte Îl vesteşte. Acesteia şi noi cu mare glas să-i strigăm: Bucură-te, Împlinirea rânduielii Ziditorului.”

„Rânduiala sau iconomia Ziditorului este întruparea Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu, deoarece în acest chip Dumnezeu a iconomisit mântuirea oamenilor. Căderea omului a fost atât de adâncă, încât el nu putea să se ridice singur, ci a fost nevoie ca Fiul lui Dumnezeu Să se smerească și să Se deșerte pe Sine ca să-l ridice. Mântuirea, desigur, se înfăptuiește prin împreună lucrarea lui Dumnezeu cu omul. Astfel, pentru ca Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu să Se întrupeze, trebuia găsită persoana potrivită, care să fie cu totul curată la trup și suflet”, ne spune IPS Hieroteos Vlachos.

Mulți Părinți ai Bisericii au preamărit intrarea Fecioarei Maria în Templu, însă cea mai profundă tâlcuire teologică îi aparține Sfântului Grigorie Palama, care a iubit-o în chip deosebit pe Născătoarea de Dumnezeu încă din copilărie. Sfântul Grigorie menționează că Fecioara Maria petrecea în Templu ca în Rai: „Fecioara viețuia într-un loc rupt de lume ca și cum ar fi fost în Rai sau, mai bine zis, ca în curțile cerești, fiindcă Sfânta Sfintelor era un chip al acestora. Ducea, așadar, o viață neîmpovărată, lipsită de griji și tulburări, slobozită de întristare, fără vreo părtășie cu patimile josnice, mai presus de plăcerea care este nedespărțită de durere. Trăia numai pentru Dumnezeu, văzută numai de El, hrănită de El, păzită numai de El, Care avea să Se sălășluiască între noi prin ea. Privea numai la Dumnezeu, desfătându-se de El și așteptându-L fără încetare.”

Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică pe lângă faptul că laudă măreția și slava celei care a devenit Maica Împăratului Ceresc, ne arată, prin analogie, și felul în care ne mântuim, parcurgâng calea de la după chip la după asemănare prin curăție, luminare și îndumnezeire.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Această prezentare necesită JavaScript.

Leave a reply

required

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.