„Pilda Fiului Risipitor tocmai acest rost are: să ne îndemne să alergăm degrabă la Tatăl, îndată ce ne-am văzut cum suntem, ca să nu cădem în deznădăjduire. Şi, pentru ca să alunge de la noi îndoiala, teama, ruşinea, ne pune înainte cea mai desăvârşită icoană a milostivirii şi bunătăţii dumnezeieşti. Oricât de multe păcate am fi făcut, să nu ne îndoim de iertare; niciodată nu este biruită milostivirea şi iubirea de oameni a lui Dumnezeu, „Care aşa de mult a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat pentru dânsa” (Ioan 3, 16). (Pr. Petroniu Tănase)
În a II-a Duminică din Triod, cea a Fiului Risipitor, numeroși credincioși s-au rugat alături de obștea Mănăstirii Suruceni la Sfânta Liturghie. Pericopa evanghelică a acestei Duminici (Lc 15, 11-32) ne înfățișează Pilda Întoarcerii Fiului Risipitor, una dintre cele mai frumoase parabole, care ne descoperă iubirea nemăsurată a lui Dumnezeu față de noi, cei care, adesea, uităm de dragostea Sa și risipim darurile primite cu atâta îmbelșugare.
„În pilda Fiului Risipitor Domnul ne zugrăveşte adevărata dragoste dumnezeiască în culori atât de vii, încât ele ne strălucesc cum străluceşte înaintea ochilor lumea când, după întunericul nopţii, răsare soarele. Trecerea a două mii de ani nu a şters cu nimic acesta strălucire şi ea nu se va ştege niciodată câtă vreme vor fi oameni pe pământ şi dragostea lui Dumnezeu pentru ei. Dimpotrivă, cu cât mai mult se păcătoşeşte omul, cu atât mai vii sunt culorile zugrăvelii acesteia,” ne spune Sfântul Nicolae Velimirovici.
Dumnezeu este atât de generos și bun, încât oricât de mult ne-am afunda în mocirla păcatului, El ne primește și ne așteaptă, în dragostea Sa dumnezeiască, cu brațele deschise. Ne primește în inima Sa, fără să ne spună ceva.
„Dumnezeu-Părintele suferă, rabdă, nădăjduieşte, aşteaptă, oferă prilejuri multe şi dese. Nu-şi ceartă copiii, nu Se mânie pe ei, nu-i alungă, le vorbeşte cu bunăvoinţă, îi înţelege, Se poartă față de ei ireproşabil. Atitudinea Sa ne provoacă zdrobire. Dragostea Sa ne răscoleşte în chip învietor. Având un asemenea Tată, nu suntem îndreptăţiţi să zăbovim departe de casă, în afara ei. Suntem chemaţi la o neîntârziată întoarcere acasă, în noi înşine,” menționează Monahul Moise Aghioritul.
Deși suntem cu toții fii risipitori, Bunul Dumnezeu ne oferă mereu posibilitatea de a ne ”veni în sine” și a ne reîntoarce la El. Însă pentru a porni pe această cale, trebuie să conştientizăm îndepărtarea şi risipirea darurilor dumnezeieşti primite, care ne-au îndepărtat de ţara noastră de origine, de Împărăţia cerească.
În cadrul Sfintei Liturghii, numeroşi credincioşi au primit împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.