Numeroși credincioși s-au adunat joi, 17 septembrie 2020, la Mănăstirea “Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Suruceni pentru a-l cinsti pe Sfântul Ierarh Dionisie. Sfânta Liturghie praznicală a fost oficiată de un sobor de preoți și diaconi. Atmosfera de rugăciune a fost înfrumuseţată de corul mănăstirii.
Trupul neputrezit al Sfântului Ierarh Dionisie a fost descoperit în vara anului 2018, iar în prezent sfintele sale moaște sunt așezate spre închinare în biserica mănăstirii cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, alături de alte mari sfințenii păstrate cu multă evlavie de obștea monahală.
„Sărbătorim pe acel care s-a lepădat de sine și de tot ceea ce este lumesc și și-a luat crucea și a urmat lui Hristos. Sărbătorim pe acel care este chipul blândeții, al bunătății, al smereniei și al dragostei. Sărbătorim pe eroul care și-a făcut din viață o luptă cerbice. Sărbătorim triumful monahismului, care prin Prea Sfințitul Dionisie a fost ridicat la cea mai înaltă treaptă,” se spunea la 1938 cu ocazia aniversării a 70 de ani de viață și 55 de călugărie a Episcopului Dionisie Erhan.
Sfinţenia este un dat al condiţiei umane. Sfinţenia nu este o exagerare, ci dimpotrivă, este starea de echilibru şi armonie care aduce o viaţă plină de bucurie. Sfinţii au fost oameni asemenea nouă, însă pentru ei fericirile evanghelice au devenit mai importante decât cele ale lumii. Au fost cei care prin viața lor au adeverit cuvintele Apostolului Pavel: „M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine.”
Prin mila lui Dumnezeu avem și noi un asemenea rugător în Ceruri, un mijlocitor neobosit înaintea lui Dumnezeu. Pe cel care de la vârsta de 15 ani a părăsit tot ceea ce este lumesc și și-a dedicat întreaga viață lui Hristos, o viață pe care unul din contemporanii săi, preotul D. Stoenescu o descrie astfel: „Rari sunt oamenii aceia a căror viaţă a fost desăvârşită linie dreaptă. Rari sunt aceia care s-au ridicat vertical prin propriile lor puteri, prin propriile lor strădanii, care singuri şi-au dus crucea greutăţilor lor. Prea rari sunt aceia, care liniştit şi stăruitor, au frânt cu mâini energice zăvoarele împiedimentelor din drumurile lor şi au ajuns acolo unde le-a fost menirea, sau unde le-a dictat voinţa, şi care singuri şi-au dobândit coroana cea neveştejită a luptei bine şi sârguincios purtate.”
Având imaginea vieții sfinte a Sfântului Ierarh Dionisie, să tindem s-o urmăm, pentru ca și noi să împlinim scopul pentru care am fost zidiți, după cum ne îndeamnă și Sfântul Ioan Damaschin: „Privind la traiul sfinților, să le urmăm credința, dragostea, nădejdea, zelul, viața, stăruința în lupta cu patimile, răbdarea până la sânge, ca să avem părtășie cu ei și la cununile slavei.”
După Sfânta Liturghie a fost oficiat un Tedeum de mulțumire.
În cuvântul de învățătură adresat credincioșilor, Prot. mitr. Victor Ceresău a subliniat frumuseţea vieţii Sfântului Ierarh Dionisie, îndemnându-i pe cei prezenți să-i urmeze exemplul blândeții, al smereniei și al dragostei sale față de Dumnezeu și de aproapele. A mulțumit tuturor pentru rugăciunile înălțate în cinstea Sfântului Ierarh Dionisie, următor al Păstorului celui bun, fiu vrednic al Bisericii și al neamului nostru.
Să avem binecuvântarea și mijlocirile Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe-Ismail, care este încă o cunună în rândul sfinților ce au strălucit în pământul Moldovei.