„Şezând în ceruri, în stare preamărită, Fecioara rămâne Maica neamului omenesc, pentru care ea se roagă şi mijloceşte. Pentru aceasta Biserica îi adresează rugăciunile ei cerându-i ajutor. Ea acoperă lumea cu vălul său, rugându-se, plângând pentru păcatele lumii, iar la Judecata de Apoi, ea va mijloci înaintea Fiului său şi-i va cere milă. Ea sfinţeşte lumea naturală întreagă, în ea şi prin ea lumea atinge transfigurarea. Pe scurt, veneraţia Fecioarei însemnează cu pecetea ei toată antropologia şi cosmologia creştină, toată viaţa de rugăciune şi pietate”. (Serghei Bulgakov)
Sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului a reunit în rugăciune obștea Mănăstirii Suruceni și credincioșii veniți să participe la Sfânta Liturghie. În această zi, Biserica ne pune spre aducere-aminte și cinstire minunea săvârșită de însăși Maica Domnului, arătându-ne dragostea și neîncetata ei mijlocire pentru mântuirea lumii. Prăznuit la 1/14 octombrie, Acoperământul Maicii Domnului ne amintește de ocrotirea și mijlocirea neîncetată a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pentru toți credincioșii.
Nu este mai mare mângâiere și încurajare pentru creștini decât a o vedea pe Maica Domnului cum se roagă pentru noi și ne adăpostește sub Sfântul ei Acoperământ. Sfântul Dumitru Stăniloae surprinde această apropiere maternă prin cuvintele: „în cer avem o inimă de mamă”. Într-adevăr, nimeni nu poate înțelege mai bine suferințele, căderile și neputințele oamenilor decât o inimă de mamă. Fecioara Maria este numită în numeroase texte liturgice ale Bisericii „Mângâietoarea” și „grabnic ajutătoare” a celor aflați în suferință, ea însăși cunoscând durerea de a-Și vedea răstignit Fiul pe Care L-a iubit atât de mult. Această ocrotire nu se limitează însă la încercările vieții pământești, ci însoțește omul până în clipa morții, întărindu-l în fața fricii și îndemnându-l la pocăință și la nădejde în mila lui Hristos. După cum arată același Sfânt Părinte, „Maica Domnului ne păzește sub acoperământul rugăciunilor ei nu numai în timpul vieții noastre pământești, ci și în clipa morții, întărindu-ne față de frica ce ne-o produc arătările duhurilor răutății și dându-ne îndemn la pocăință pentru păcatele din timpul vieții și prin aceasta încredere în mila lui Hristos”.
Mijlocirea Maicii Domnului este îndreptată, mai presus de toate, spre mântuirea omului, după cum mărturisesc și rugăciunile Bisericii. În Canonul Sfântului Andrei Criteanul, ne rugăm: „Mântuiește-mă pe mine, cel ce mă smeresc, care am viețuit cu semeție, tu care ai născut pe Cel ce a înălțat firea cea smerită, Preacurată” (Cântarea a IV-a). Iar într-o altă cântare a Canonului, cerem ajutorul Maicii Domnului pentru a afla mângâiere în ziua Judecății: „Ca una ce ai născut bucuria, dă-mi plângere prin care să pot afla mângâiere, dumnezeiască Stăpână, în ziua ce va să fie” (Cântarea a IX-a).
Această nădejde în ocrotirea și mijlocirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu ne îndreaptă privirea și spre făgăduința vieții veșnice și a Împărăției cerești. Sfântul Nicolae Velimirovici vorbește despre rostul arătărilor Maicii Domnului și despre grija ei pentru cei care o cheamă în ajutor cu credință, rugăciune și pocăință: „Iar atunci când sunteți oamenii lui Dumnezeu, sunteți și moștenitorii Împărăției lui Dumnezeu. Iar că cei drepți moștenesc Împărăția lui Dumnezeu, ne-a arătat Sfânta Născătoare de Dumnezeu prin arătarea ei în slavă și lumină, cu acoperământul ei cu care acoperă de tot răul și de tot duhul cel rău pe cei care cad către ea cu plânset, rugăciune și credință. Ea s-a arătat și se arată. Nu se arată în zadar, ci să deschidă ochii celor necredincioși, ca să afle de viața veșnică și de Împărăția cerească; să mângâie pe cei întristați, ca să știe că îi așteaptă mare bucurie în acea lume; să întărească pe cei mici și slabi, ca și ei să treacă fericiți această cale pământească și să intre în Rai; să-i îmbărbăteze pe cei ce se pocăiesc, ca să nu se abată de pe calea pocăinței, ci să nu cadă și să se mântuiască; ca fiecare strop al sângelui Fiului ei să-l răscumpere prin mântuirea multor și multor suflete omenești; ca pentru fiecare picătură de sânge al Fiului ei să izbăvească de pieire mii și mii de suflete omenești.”
Sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului ne amintește de ocrotirea și mijlocirea ei neîncetată pentru noi. Să-i cerem cu credință ajutorul și să aflăm în rugăciunile sale mângâiere în necazuri, nădejde în încercări și bucurie sufletească. Maica Domnului să ne ocrotească și să ne călăuzească mereu spre Fiul ei și Dumnezeul nostru.
În cadrul Sfintei Liturghii, numeroși creștini s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
„Bucură-te, bucuria noastră; acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ!”
