Desigur, pe lângă gânduri rele, există în noi şi gânduri bune, care ne vin de la Dumnezeu. Cum le putem deosebi pe unele de celelalte? Începătorii vieţii duhovniceşti trebuie să-i întrebe pe părinţii duhovniceşti cu experienţă, îndeosebi pe cei care au dobândit darul deosebirii gândurilor.

În general, e bine să ştim că, atunci când suntem cuprinşi de bucurie la ivirea unui gând, acel gând ne vine de la Dumnezeu; gândurile trimise de diavol sunt pline de tulburare şi de întristare. Iată cum explică Sfântul Varsanufie diferenţa între „gândul care vine de la Dumnezeu şi cel care „e de la diavoli”: „Când gândul te îndeamnă să faci ceva după voia lui Dumnezeu şi să ai bucurie în a face aceea, află că e al lui Dumnezeu. Gândurile de la diavoli sunt tulburate şi pline de întristare şi atrag pe ascuns şi în chip subţire la cele dinapoi. Ele se îmbracă în piei de oaie, adică iau înfăţişarea unor gânduri ale dreptăţii, «dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori»”.

Trebuie precizat, însă, că există şi gânduri care aduc o bucurie izvodită din orgoliul inimii iubitoare de plăceri. În concluzie, doar cei care au gustat din dulceaţa harului Duhului Sfânt şi care şi-au curăţit inima de patimi au darul deosebirii gândurilor; cei cărora le lipseşte această experienţă, să se adreseze părinţilor duhovniceşti încercaţi – deoarece vicleanul diavol ne poate sugera chiar şi „gânduri ale dreptăţii”, pentru a ne amăgi.

Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, p. 252-253

Leave a reply

required

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.