Să nu ne trudim să adunăm și să păzim la comori, în timp ce alții se amărăsc în sărăcie, ca să nu ne impute și să nu ne amenințe cu mâhnire dumnezeiescul Amos, cu aceste cuvinte: “Haideți acum, voi care ziceți: când va trece luna și vom vinde și Sâmbăta și vom deschide comorile”?
Săturarea aduce necumpătarea -, și traiul în moliciune pe paturi de fildeș și moleșirea cu cele mai de frunte miruri și îngrășarea cu viței de lapte din cirezi și iezi din turme și lovirea din palme la sunetul timpanelor și încă și mai mult convingerea că ceva din acestea este stătator și trainic.
Sa nu ne desfătăm într-atât, încât să disprețuim până și iubirea de oameni a lui Dumnezeu, care suportă cu greutate acestea, chiar dacă nu trimite mânia lui numaidecât asupra păcătoșilor și nici deodată cu răutatea lor.
Să imităm legea lui Dumnezeu, care plouă peste drepți și peste păcătoși și răsare soarele deopotrivă pentru toți, care a atins pământul liber și izvoare și râuri și păduri tuturor viețuitoarelor de pe uscat, aer pentru firele zburătoare și apă pentru toate viețuitoarele care trăiesc în ea și a dăruit tuturor cu îmbelșugare primele izvoare ale vieții, fără să fie stăpânite de vreo putere, fără să fie îngrădite de vreo lege, fără să fie despărțite prin hotare, ci le-a pus în față pe unele și aceleași și în comun și bogate și fără să simtă ele din pricina aceasta vreun fel de lipsă, prin aceasta egalitate a dăruirii cinstind și egala vrednicie a firii lor și arătând bogăția bunătății lui.
Dar oamenii, îngropând aur și argint și dintre haine pe cea mai moale și peste trebuință și dintre pietre pe cele orbitor de strălucitoare și altele de felul acesta, care sunt semne de război, de certuri și ale tiraniei cei dintâi, își ridică apoi sprânceana din pricina nebuniei și își încuie mila față de nenorociții făcuți din aceeași plămadă cu ei, nevrând să le vie în ajutor la cele de nevoie nici cu cele ce le prisosesc.
Dă ceva lui Dumnezeu ca mulțumire că ai ajuns să fii dintre cei în stare să facă bine, ci nu dintre cei care au nevoie de binefacerea altora, că nu te uiți la mâinile altora, ci alții caută spre mâinile tale.
Sfântul Grigorie de Nazianz (Teologul), Despre iubirea pentru cei săraci, Editura Mitropolia Olteniei