Avem neapărată nevoie de această armă puternică împotriva vrăjmaşilor, dar cum să ne smerim dacă nu ne cunoaştem neputinţa? Cunoscându-ne neajunsurile, tocmai acestea ne smeresc.Citiți în Filocalie, la Sfântul Grigorie Sinaitul, la sfârşitul capului 117: „Dacă nu va fi biruit omul… nu se va putea smeri.” Acolo se scrie amănunţit şi foarte folositor despre aceasta. Văd că vreţi să trăiţi în lume pustniceşte, fără căderi, şi vreţi ca sufletul dumneavoastră să fie întotdeauna cu Dumnezeu, şi întrebaţi dacă în lume poţi ajunge să îţi tai poftele la fel ca în însingurare, şi cum se poate începe lucrarea aceasta. Ca răspuns, aţi primit împotriviri puternice faţă de planurile dumneavoastră, şi neavând puteri duhovniceşti şi smerenie nu puteţi rămâne neclintită în aceste planuri.
Asta înseamnă că întreprindeţi sau doriţi să împliniţi în viaţa dumneavoastră o nevoinţă mai presus de măsura şi de aşezarea sufletească pe care o aveţi. Trebuie să începeţi prin lucrarea poruncilor lui Dumnezeu, care ne-au fost date prin Evanghelie, şi atunci când, străduindu-ne să le împlinim, ne vedem nestatornicia şi neputinţa, nu trebuie nicidecum să ne tulburăm, ci trebuie să ne smerim şi să ne pocăim. Chiar dacă aţi merge neabătut pe calea poruncilor lui Dumnezeu, să vă temeţi de primejdie din cealaltă parte: vrăjmaşul va încerca mereu să vă amăgească prin semeaţa cugetare şi prin părerea că v-aţi îndreptat, vânându-vă prin acestea în chip subţire – iar dumneavoastră, neavând încă smerenie, dar văzându-vă împlinitoare a poruncilor, vă puteţi abate pe nebăgate de seamă spre gândurile acestea.
Sfântul Macarie de la Optina, Sfaturi pentru mireni, Editura Sophia, București, 2011, pp. 8-9