Niciodată nu trebuie să te compari cu nimeni. Fiecare dintre noi, oricât de mic ar fi, este mare înaintea Celui Veșnic; Dumnezeu face cu fiecare om o unică legătură a inimii.
De ce urmările neascultării lui Adam sunt atât de dezastruoase? De ce viaţa duhovnicească în Hristos îşi asumă, în această lume, tragica formă de luptă corp la corp cu moartea? De ce facerea lui Dumnezeu este legată de această negare, de moarte, de acestă luptă plină de dureri? De ce facerea nu duce în chip armonios la împlinirea făpturii omeneşti ca şi chip al lui Dumnezeu? De ce trebuie să lupt împotriva lucrurilor care mă omoară, fără a avea puterea trebuincioasă? Nu înţeleg. În măsura în care Hristos şi Duhul Sfânt sunt pentru mine soluţia la toate problemele care mă depăşesc, trăiesc în neştirea multor lucruri. Hristos este temeiul vieţii mele. Felul cum lucrează mă atrage. Nu înţeleg ce a zis, dar ce a zis îmi este destul. Voi înţelege când voi trece din această lume în cealaltă.
Arhimandrit Sofronie, Din viaţă şi din Duh, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2014, p. 27-28