În măsura în care ai inima înfrântă şi smerită, devii tot mai liber interior şi atunci Dumnezeu coboară în tine. Rostul nostru pe pământ este să ne umplem de Dumnezeu. Şi nu ne putem umple de Dumnezeu decât prin smerenie. Smerenia trebuie să fie fundamentul vieţii noastre.
Nu ne realizăm prin trufii ieftine, ci numai prin smerenie. A trăi în smerenie, înseamnă a trăi o viaţă reală. Iar a trăi în trufie, este o viaţă artificială. De aceea, de câte ori eşti umilit, rabdă şi roagă-te: Doamne, primeşte aceste umilinţe, în locul smereniei de care am lipsă. Să răscumpere umilinţele, mândria de care nu mă pot izbăvi de bună voie.
În temniță eram atât de preocupat să-mi văd păcatele, încât şi noaptea vorbeam prin somn şi îmi ceream iertare de la Dumnezeu. Şi erau acei caralii care pândeau pe la uşi şi ascultau pe la gratii ce spuneam eu; iar a doua zi mă chemau la anchetă şi-mi serveau cuvintele pe care le spusesem prin somn, din cauza frământărilor mele sufleteşti. Îmi strigau: Păcătosule! Popă păcătos!, şi-mi repetau tot ceea ce spusesem noaptea prin vis, Dumnezeu ştie cum.
Dar asta am vrut să spun: este foarte important să ne recunoaştem starea de nevrednicie faţă de Dumnezeu. Să nu aduci nimănui nici o vină, decât numai ţie. Să te căieşti mereu din toată inima. Dacă nu mă găsesc vinovat în mod real şi nu mă căiesc din adâncul sufletului, nu mă pot ruga cu putere şi nu pot avea bucuria deplină a rugăciunii. Dacă ai acestea două – smerenia şi iertarea aproapelui, ai să vezi cum începi să capeţi în tine ceva din Dumnezeu, ceva extraordinar. Numai Duhul Sfânt poate aduce acest „ceva” în inimile noastre.
N-am urât pe nimeni dintre duşmanii care ne-au asuprit şi n-am regretat niciodată că am ajuns la închisoare. Acolo era nevoie şi de mine, ca, împreună cu fraţii noştri români, să suferim cu toţii urgia venită asupra ţării. Fie, Doamne, suferinţa noastră, ca un canon pentru păcatele noastre, dar şi ca o jertfă adusă pentru iertarea păcatelor neamului românesc şi pentru binecuvântarea dumnezeiască asupra întregii noastre ţări.
Căutaţi să faceţi cât mai mult bine în jurul vostru, rugaţi-vă cât mai mult cu rugăciunea lui Iisus, nu vorbiţi de rău pe nimeni şi astfel veţi avea pacea inimii. Bunul Dumnezeu şi Maica Domnului să vă ajute neîncetat, în orice loc vă veţi afla.
Arhim. Sofian (Boghiu)
Îndemnuri pentru viaţa veşnică.
Material publicat în numărul din acest an (2014) al revistei „Cuvinte către tineri”, editată de Mănăstirea Putna