Biserica lui Hristos este cea mai mare zidire de optimism care a fost făcută pe pământ. Optimismul creștinismului nu constituie pur și simplu o teorie duhovnicească, pentru că este trăit și fundamentat.
Nu aș putea să mă numesc pe mine însumi creștin dacă nu aș fi optimist. Și dacă m-aș numi creștin și nu aș fi optimist, nu aș fi un creștin sincer. Și voi toți, în zadar vă numiți creștini, dacă nu sunteți optimiști. Creștinismul constituie cea mai mare cetate de optimism. Creștinismul se fundamentează pe credință, pe nădejde și pe iubire. Pentru că numai acestea trei mântuiesc: credința, nădejdea și dragostea.
Credința, nădejdea și iubirea alcătuiesc împreună optimismul. Numai optimismul ne mântuiește. Dacă nu avem optimism, nu avem credință. Fără credință, noi suntem ca animalele care azi dimineață au fost ucise la abator. Fără optimism, noi toți suntem neputincioși, paralizați. Omul fără optimism are un handicap, o neputință mai mare decât omul fără picioare. Dumnezeu le-a creat pe toate întru înțelepciune. Pe chipul optimistului, în fiecare zi se răsfrâng razele soarelui, îl încălzesc și îi luminează sufletul, în vreme ce chipul pesimistului rămâne fără soare, iar drept rezultat, sufletul lui este rece și întunecat. Primul — cel optimist — vede florile în fiecare zi, în vreme ce al doilea — pesimistul — vede totul ca pe un loc murdar, plin de gunoaie. Nu poate să existe nicio lucrare creatoare fără optimism.
Fraților, să fim optimiști și să avem credință în Dumnezeu. Există Creatorul, Făcătorul lumii și Părintele nostru. Gândul acesta să fie temelia sau fundamentul optimismului nostru…
Noi să fim optimiști ca și creștini, pentru că în credința noastră au găsit mângâiere chiar și cei mai deznădăjduiți oameni. Să fim optimiști noi toți și ca popor. Nu ne-a uitat Cel care creează istoria. Rolul nostru în istorie este important și se desfășoară și se dezvoltă într-unul chiar mai important. Când ne luptăm pentru libertate, luptăm pentru ceva dumnezeiesc, pentru că Dumnezeu e Părintele sufletelor și al trupurilor libere, nu al celor înrobite.
Să gândim optimist, pentru că numai gândirea optimistă ajunge până la Dumnezeu. Să fim optimiști și cu sentimentele noastre, pentru că optimismul este medicamentul tristeții și izvorul bucuriei adevărate și veșnice. Să fim optimiști și prin faptele noastre, pentru că faptele noastre bune se împletesc cu lucrările lui Dumnezeu și rămân veșnic, precum și lucrările lui Dumnezeu. Să fim optimiști, pentru că viața însăși este optimistă, iar noi, oamenii, suntem expresia cea mai înaltă a vieții.
A fi cineva optimist înseamnă să trăiască și să prețuiască drept sau corect darul vieții.
Purtați-vă doar cu grijă cum să Îl aveți prieten pe Dumnezeu, iar în rest nu vă temeți de nimic. Satana, vrăjmașul nostru nevăzut, se bucură mult de slava noastră deșartă și ne face să ne ocupăm cu tot felul de lucruri mărunte, insignifiante și cu mișcări fără sens, numai și numai ca să ne facă să uităm motivul pentru care ne aflăm aici pe pământ. Vrăjmașul nevăzut ne prezintă ceea ce este de nimic ca fiind important și ceea ce este dăunător ca fiind folositor — numai și numai să ne biruiască și să ne distrugă pentru totdeauna.
Sfântul Nicolae Velimirovici, „Să fim optimiști, orice s-ar întâmpla”, Editura Egumenita, 2021