Să fim cu luare aminte și în prieteniile noastre, și în legăturile noastre cu părinții și în ceea ce spunem celor din jur. Să fiți foarte atenți însă, în căsătorie. Și revin la căsătorie pentru că sunteți tineri. Fiți foarte, foarte atenți în căsătorie!
Îmi aduc aminte că Gheronda Iosif spunea că fiecare discuție deplasată este precum o piatră aruncată într-un geam. Copii, nu aruncați cu pietre în geamuri! Va veni clipa când se va sparge și geamul, și dacă se sparge cu greu se mai repară. În căsătorie poate că celălalt are răbdare, poate că femeia ta rabdă o dată, de două ori, de 500 de ori, de 1000 de ori. Însă, dacă ajunge să se zdrobească lăuntric și să se nimicească această iubire pe care o are pentru celălalt, dacă omori iubirea pe care o are pentru tine, e foarte greu să se mai revină la situația inițială.
Și este o realitate acest fapt pentru că iubirea, sentimentul iubirii și, în general, lumea sufletească a omului are viață în sine, vitalitate. Și această viață e ca și cum ai avea o plantă. Această plantă vrea să o uzi, să ai grijă de ea, să nu o expui nici la frig, nici la soare. E nevoie de atenție, de o atmosferă potrivită, să îi pui îngrășăminte și apă exact cât are nevoie. Dacă o îneci cu multă apă, va putrezi. Dacă o lași neudată, se va ofili. Trebuie să existe o armonie [în toate]. Trebuie să fim atenți când avem de-a face cu partenerul de cuplu în căsătorie. Trebuie să fim foarte, foarte atenți.
Să avem grijă să nu spunem vreun cuvânt care l-ar putea lovi pe celălalt. Să nu-l rănim pe celălalt! Și ceea ce spun Părinții în Paterice și în cărțile ascetice: „Să nu rănești prin cuvânt conștiința fratelui tău!”, [este ceva] de care luăm aminte în viețuirea monahală, în mănăstiri. Să nu spui vreun cuvânt care-l va răni pe celălalt. E nevoie de multă atenție. Să nu-ți permiți niciodată să rănești prin cuvânt pe aproapele. Și dacă o faci, să-ți ceri iertare! Și chiar de va fi nevoie să spui ceva, să o faci în modul cel mai frumos. Să găsești un mod de a spune prin care celălalt se va îndrepta. Însă să nu-i omori inima, să nu-i scoți sufletul.
Copii, știți că atunci când omul ajunge să fie omorât, să moară lăuntric, atunci acest om are nevoie de mult timp, de foarte mult timp… și de multă liniște, de niște condiții foarte deosebite ca să-și revină, dacă își va reveni! Se aseamănă cuiva care a fost făcut terci și îl ducem la reanimare, îi punem perfuzii, îi băgăm oxigen și-l ținem legat de aparate. Nu poate fi vizitat, este cu totul singur, nu poate face absolut nimic și așteptăm ca să-și revină la un moment dat.
Mitropolitul Athanasie de Limassol, chilieathonita.ro