Părintele Sofronie din Essex mi-a spus într-o discuție: „Întâlnirea cu un om duhovnicesc este întotdeauna un moment profetic. Nu te poți obișnui niciodată cu un om al lui Dumnezeu. Fiecare întâlnire rămâne un eveniment puternic, unic, irepetabil.”
Așa am simțit eu însumi când l-am cunoscut pe Părintele Paisie…
„Într-o dimineață, am mers la Gheronda Paisie cu gândul să rămân la el peste noapte. Eram tulburat — nu mai primisem vești de la bătrânul meu, Părintele Iosif. Se afla atunci în Cipru, într-un mic schit pe care încerca să-l întemeieze. Întârziase să-mi scrie, iar grija începuse să mă apese.
Gheronda m-a privit și m-a întrebat:
— Ce te frământă? De ce ești îngrijorat?
I-am spus:
— N-am primit nicio veste de la Părintele Iosif și neliniștea nu-mi dă pace. „De ce te chinui singur?”, îmi spuse el. „Hai să luăm bilete și să mergem la el.”
— Cu drag, chiar mergem?
— Cu ce companie să zburăm? Cu Olympic Airlines?
— Da, cu Olympic.
— Bine. Vedem când e cursa și plecăm în Cipru.
— Binecuvântați, Gheronda.
El a zâmbit și a adăugat:
— Dar vom călători cu biletul Sfântului Maxim Kavsokalivitul.
— Adică? am întrebat eu nedumerit.
— Cum adică? El mânca un pesmet și în aceeași clipă zbura din Kavsokalivia la Vatoped. Așa și noi: mâncăm un pesmețel diseară și zburăm în Cipru.”
„Glumește”, mi-am spus în gând. Am mâncat pesmetul și m-am dus să dorm, iar Gheronda a rămas la rugăciune.
Dimineața, când m-am trezit, el era deja în picioare și m-a întrebat:
— Cum a trecut noaptea?
— Bine, Gheronda.
— Frumoasă mănăstire are Părintele Iosif, a zis.
— Da, e frumoasă.
Apoi, spre uimirea mea, a început să-mi descrie totul: chilia bătrânului Iosif, biroul lui, locul exact unde își ținea condeiul, cuțitașul, până și locul unde erau așezați papucii. Totul, în cele mai mici detalii.
L-am întrebat, cutremurat:
— Gheronda… de unde știți toate acestea?
El mi-a răspuns cu simplitate:
— A venit avionul să te ia, dar tu dormeai, așa că am plecat singur. Biletul tău s-a pierdut. Am zburat și m-am întors înainte de zori.
Așa era viața lui — presărată cu minuni, firească pentru el, zguduitoare pentru noi.”
Mitropolitul Atanasie de Limassol