Cât de des aud aceste cuvinte pe care mi le spuneți: sunt leneș, mă lenevesc la rugăciune, mă lenevesc să citesc din Scriptură, mă lenevsesc să mă gândesc la Dumnezeu.
Problema nu e în lene; nu, tu nu ești leneș! Tu pur și simplu nu-L iubești … Nu ești leneș, fiindcă că pentru foarte multe alte lucruri ai o străduință deosebită, și energie și putere; nu-ți ajunge și pentru Dumnezeu, pentru că inima ta este ocupată de alte lucruri.
Dacă numai inimile noastre s-ar deschide către Dumnezeu, dacă numai El ar înseamna pentru noi ceva asemănător cu ceea ce înseamnă pentru noi tata, mama, sau sora, iubitul sau iubita, atunci nici nu s-ar discuta despre lene! Pentru că, atunci când are nevoie cel pe care-l iubim, uităm și de oboseală și de boală, de toate, și apar și puteri, și străduință și dorință.
Mitropolitul Antonie de Suroj, Școala rugăciunii, traducere de Gheorghe Fedorovici, Editura Sophia, București, 2006