Până când nu eşti sfânt, te rog, fii un om învăţat! Omul trebuie să se dezvolte pe sine cât mai deplin în toate privinţele: cu mintea, cu inima şi cu toată fiinţa sa, pentru a fi o persoană cât mai bogată lăuntric. Ca să fii creştin, aceasta nu este neapărat o condiţie; dar ca, fiind creştin, să poţi aduce un rod, o contribuţie în viaţă, eu spun: da, este o condiţie!
Tinerilor noştri preoţi din Londra le-am spus mereu: alege – ori să fii un neînvăţat, dar sfânt, ori un om bine instruit; însă, până ce nu ai ajuns la sfinţenie, fii, te rog, un om învăţat. Căci altfel se întâmplă că, la întrebările la care omul are dreptul să primească răspuns, tu nu răspunzi nici prin sfinţenie, nici prin cunoştinţe…
Eu nu sunt în mod deosebit instruit în cele lumeşti, dar experienţa arată că, uneori, chiar puţinul pe care îl ştiu îmi dă acces la oameni cărora le este de trebuinţă acest acces; iar dacă aş spune: «nu ştiu, n-am auzit niciodată», oamenii pur şi simplu s-ar fi îndepărtat.
Mitropolitul Antonie de Suroj