De ce te îngrijorezi şi te întristezi mai mult decât este nevoie pentru felurite incidente? Noi nu ne aflăm în afara Providenţei dumnezeieşti, în aşa fel încât să fim călăuziţi doar de simpla întâmplare. Prin urmare, tot ceea ce ni se întâmplă, se întâmplă cu ştirea lui Dumnezeu şi în acest fel nimic nu ni se va întâmpla dincolo de puterile noastre!
Să-i lăsăm pe cei ce nu cred în Providenţa divină să se scufunde în griji; ei sunt desigur îndreptăţiţi. Dar noi, cei ce credem că Dumnezeu este prezent pretutindeni şi că nu există nici o creatură în afara providenţei Sale, nu suntem îndreptăţiţi atunci când ne facem griji mai mult decât este nevoie, căci în acest fel am demonstra o lipsă de credinţă şi de iluminare.
„Fericit este omul care nădăjduieşte în Dumnezeu, căci precum leul se va încrede în El” (Prov. 28, 1), dacă Dumnezeu este Cel ce îngăduie totul, facă-se voia Ta, Doamne. „Căci cine a cunoscut gândul Domnului sau cine a fost sfetnicul Lui?” (Rom. 11, 34). Cine poate oare să cerceteze voia Domnului?! „De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum copiii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor” (Mt. 18, 3), adică prin credinţă şi inocenţă.
Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 244