– Părinte, gândurile ce pondere au într-o vindecare?

– Mare! Mare, mare! Adică numai convingerea: „Cine crede, dacă crezi acestea…” Ştiţi ce a spus Mântuitorul: „Cine crede cu putere, orice va crede se va întâmpla”.

– Cum se poate dobândi această credinţă? Există ca dar de la Dumnezeu sau se poate creşte în această credinţă?

– Nu, e dar, dar Dumnezeu nu-ţi dă în dar dacă nu ceri. Deci, insistenţa cu care ceri şi încrederea pe care o ai, nădejdea pe care o ai că Dumnezeu îţi va împlini, aceea te ajută. Dar să nu aştepţi să-ţi dea Dumnezeu fără să baţi şi fără să ceri ce ai zis. Dar rugăciunea trebuie făcută permanent.

– Chiar atunci când ea nu este vie, părinte? Când…

– Măi, omule, înainte de brichetă, de cutie de chibrituri, cu ce se aprindea focul?

– Cu piatra! Cu iasca. Cu cremene.

– Da. Şi înainte de cremene?

– Cu lemne. Se frecau două lemne.

– Frecai două lemne până se înfierbântau şi luau foc. Deci, asta înseamnă insistenţa. Nu când îţi vine pe chelie numai!

Extras din ”Viața mea Mărturia mea”, Părintele Adrian Făgețeanu, Editura:  Areopag, 2011

Leave a reply

required

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.