Am să vă dau un exemplu. L-am mai amintit și altă dată. Era un monah tânăr în Sfântul Munte – din păcate acum nu mai este în viață. Atunci era tânăr, ca noi toți de altfel. El avea o problemă: dormea foarte mult în biserică. Dormea foarte, foarte mult, într-o măsură inimaginabilă. Avea o stare mare de somnolență, poate că și din pricini biologice, cine știe. Săracul se lupta să nu doarmă, însă dormea.
Și la un moment dat Starețul i-a spus: „Să stai sub polieleu, în mijlocul bisericii, și să ții în mână un pahar plin de apă. Să-l ții binișor și să ai grijă să nu îți cadă.” Și mergea de colo-colo. Noi ne terminam cu nervii văzându-l. Spuneam: „Acum o să-i cadă? Acum o să-i cadă? Acum o să-i cadă?” „Gheronda, nu mai putem! Să plece de acolo, că nu mai putem să-l vedem!” „Da, însă vrea să se lupte cu somnul.” „Da, dar noi ceilalți? De câte ori să-l vezi mergând de colo-colo? [Ne temem] că se va întinde pe jos sau va cădea din picioare.” În sfârșit!
Aveam un alt bătrânel, pe Gheron Gherasim. Noi mergeam la biserică la ora 2 dimineața, iar el se ducea la ora 23. Mergea la ora 23, aprindea focul, ca să se încălzească în biserică; era iarnă, zăpadă… Stătea acolo și se ruga până începea slujba, când coborau și ceilalți părinți. Acest bătrânel nu dormea niciodată, se ruga neîncetat, avea o rugăciune foarte puternică. A mers, așadar, monahul cel tânăr la părintele Gherasim și l-a întrebat: „Gheronda, ce să fac? Dorm foarte mult în biserică. Nu pot să-mi țin ochii deschiși. Mă ia somnul doar ce intru în biserică. Dorm foarte mult.”
„Măi, binecuvântatule, din cauza asta te mâhnești? Să te bucuri că poți dormi. Sunt oameni care iau pastile să adoarmă.” „Dar nu dorm în biserică, Gheronda!” „Hristos, pe când era în barcă, era furtună și vreme rea, iar El dormea. Și noi în biserică, care este casa Domnului, și sunt de față toți Sfinții și toți părinții dimpreună și e atât de bine și e cald, oare nu vom adormi? Vom adormi.” Așadar….
Acest lucru arată cum gestionau acei oameni feluritele întâmplări ale vieții: punând înainte gândul cel bun și cu o oarecare destindere. Nu se nelinișteau, iar apoi dădeau și valoare situației prezente.
IPS Athanasie de Limassol, chilieathonita.ro