A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă a-l iubi pe aproapele și a fi milostivi față de toți oamenii și în primul rând față de cei mai mici, cei mai sărmani și mai oropsiți dintre toți.
A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă a se uita pe sine pentru a se gândi doar la ceilalți.
A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă a nu ține minte niciun gând negativ, niciun gând rău; și de îndată ce se ivește un asemenea gând, să-l zdrobim imediat de piatra reprezentată de Sfântul Nume al lui Hristos prin rostirea rugăciunii „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” (pe mine, adică, pe noi toți, fiindcă noi suntem una).
A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă a ierta, a nu ține minte răul.
A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă a nu băga de seamă nerecunoștința, a dărui chiar dacă nu primim nimic în schimb, a le zâmbi celor care ne fac rău, a nu ține minte răutățile.
A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă a fi răbdători, răbdători și iarăși răbdători, mereu, în toate și totdeauna; a avea răbdare în toate încercările ce se pot ivi în împrejurări neprevăzute, legate de boală sau de înaintarea în vârstă…
Toate acestea înseamnă a-L iubi pe Dumnezeu, la care se adaugă bucuria inefabilă de a trăi din dăruirea de sine, întotdeauna și în orice împrejurare.
A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă a ne lăsa mâncați de ceilalți, ca o pâine bună și caldă, fără să ne pară rău și fără cea mai mică urmă de amărăciune… Da, trebuie să fim încredințați de faptul că este întotdeauna mai bine să dăruim decât să primim. Aceasta este Împărăția lui Dumnezeu, pe pământ ca și în cer, în mijlocul oamenilor ca și în sânul Preasfintei Treimi.