Aici, în Occident, noi trăim într-un paradis la nebunilor, care oricând se poate pierde şi, foarte probabil, aşa se va şi întâmpla. Să începem dar să ne pregătim – nu făcând stocuri de alimente sau alte lucruri, aşa cum s-au apucat unii să facă în America, ci cu o pregătire lăuntrică de creştini ortodocşi…
V-ați întrebat oare vreodată cum ați supraviețui dacă ați fi aruncați în închisoare sau într-un lagăr de concentrare, și mai ales dacă ați fi izolați în carcere de pedeapsa? Cum ați supraviețui? Ați înnebuni în scurt timp, dacă nu ați avea cu ce sa va ocupați mintea.
Ce oare ați putea avea în minte? Daca sunteți plini de impresii lumești și nu aveți nimic duhovnicesc în minte; daca trăiți de pe o zi pe alta, fără a vă gândi cu seriozitate la creștinism și la Biserica, fără a conștientiza ce este Ortodoxia, și daca ați ajunge într-o situație de izolare într-o celulă, unde nu este nimic de făcut, nu ai unde să te duci, nu sunt filme de văzut, ci trebuie să stai între patru pereți– este putin probabil că ați supraviețui.
Păstorul protestant Richard Wurmbrand are o casetă foarte interesantă pe această temă. Într-o asemenea situație de criză, când ni se iau toate cărțile și lucrurile exterioare de care ne sprijinim, nu mai depindem de nimic altceva decât de ceea ce am adunat înlăuntrul nostru. El spune că nici unul dintre versetele biblice pe care le știa nu l-au ajutat prea mult; cunoașterea abstractă a dogmelor nu i-a fost de nici un ajutor. Important este ceea ce ai în suflet. Trebuie să îl ai pe Hristos în sufletul tău. Dacă El este acolo, atunci noi, creștinii ortodocși, avem un întreg program pe care putem să-l folosim în închisoare. Ne putem aminti de calendarul ortodox – când anume se țin anumiți sfinți și praznice. Nu este nevoie să știm tot calendarul, dar, din viața noastră de zi cu zi în Biserică, ne vom aminti pietrele de hotar ale anului bisericesc; ne vom aduce aminte tot ceea ce am înmagazinat în inimile și în mințile noastre. Ne vor ajuta toate rugăciunile și cântările pe care le știm pe de rost și va trebui să le cântăm în fiecare zi. Și, de asemenea, avem oameni pentru care să ne rugăm.
Puteți înconjura globul cu mintea, luând la rând țările și continentele, și să vă rugați pentru cei pe care îi cunoașteți, chiar și fără a vă gândi la numele lor – episcopi, mănăstiri, parohii și preoți, atât ruși cât și misionari, pentru mănăstirile din Țara Sfânta, pentru deținuții din Rusia, România și alte țări aflate sub jugul comunist, pentru misiunile din Uganda și din alte părți ale Africii, unde este foarte greu, pentru călugarii de la Muntele Athos. Cu cât sunteti mai conștienti de aceste lucruri și vă rugați pentru ele acum, cu atât mai bine vă va fi atunci când veți avea voi înșivă de suferit, și cu atât mai multe veți avea de luat cu voi în închisoare.
Ieromonah Damaschin, Viața și lucrările părintelui Serafim Rose, Editura Sophia, București, 2005