Toţi laudă credinţa lor ca fiind cea dreaptă – însă drept nu e acela care se laudă, ci acela pe care Dumnezeu îl laudă, după cuvântul apostolului (I Corinteni 4, 5). Iar credinţa noastră însuşi Dumnezeu o proslăveşte fără încetare, precum în Sine Însuşi, aşa şi în sfinţii Săi. Mergeţi la moaştele sfinţilor bineplăcuţi lui Dumnezeu şi vedeţi a cui credinţă este dreaptă, în ce credinţă face Dumnezeu asemenea minuni ca în cea ortodoxă?!
În ce credinţă se învrednicesc oamenii de nestricăciunea şi buna mireasmă a trupului după moarte, şi în ce credinţă fac atât de multe şi mari minuni? Mergeţi la Preacuviosul Serafim şi la Sfântul Serghie, mergeţi la Teodosie de Cernigov şi aşa mai departe.
Sau vreţi să daţi ascultare intelectualilor din ziua de azi, atât semidocţi, cât şi stricaţi la cap de învăţătura fără dreaptă socotinţă, cum că de fapt nu ar fi moaşte, n-ar fi minuni? Ascultă-i pe martorii credincioşi cu inimă simplă, ascultă ce-ţi vor spune ei. Cum să mergi împotriva adevărului, împotriva evidenţei?
Sfântul Ioan de Kronstadt, Spicul viu, Editura Sophia, București, 2009, p. 18