Domnul a venit să aducă foc pe pământ. Pe măsură ce înaintează spre Golgota, acest foc devine tot mai puternic, transfigurându-i şi înnoindu-i pe toţi cei ce se apropie de el:
Vameşii devin milostivi şi îşi împart averile săracilor; inima lor se lărgeşte împătrit.
Pruncii se fac înţelepţi şi înalţă cântare de laudă şi de mulţumită lui Dumnezeu, Care „vine blând, drept şi mântuitor” (Zah. 9, 9).
Desfrânatele încep să ducă o viaţă curată şi nebunia vieţii lor decăzute se preface în iubire neostoită pentru Dumnezeu. Tâlharul se luminează şi devine învăţător neîntrecut al dreptăţii Crucii, astfel încât chiar în ziua aceea raiul îşi deschide porţile înaintea lui.
Taina iubirii lui Hristos este mare şi de nepătruns; doar o inimă arzătoare este în stare să o înţeleagă câtuşi de puţin. Avem trebuinţă de veşmântul smereniei ca să putem pătrunde în prezenţa de-viaţă-făcătoare a mult-pătimitorului Domn al slavei şi să primim ungerea înţelepciunii Lui celei mântuitoare.
Arhimandrit Zaharia Zaharou, Vesnicul astazi, Editura Bizantina, 2018