În aceastã zi, se face pomenire de femeia cea pãcãtoasã (Matei 25, 17-13; Luca 7, 37-50), care a uns cu mir pe Domnul pentru cã lucrul acesta s-a întâmplat puțin înainte de mântuitoarea patimã. Când Iisus s-a suit în Ierusalim și era în casa lui Simon cel lepros, o femeie pãcãtoasã s-a apropiat de El și a turnat pe capul Lui acel mir de mare preț.
Pomenirea ei s-a pus în acea zi pentru ca, dupã cuvântul Mântuitorului, sã se predice pretutindeni și tuturor fapta ei cea cu multã cãldurã. Ce-a îndemnat-o oare la asta?
Dragostea pe care ea a vãzut cã o are Hristos pentru toți, dar mai cu seamã faptul de acum, când L-a vãzut cã intrã în casa unui lepros. Se gândea deci femeia cã îi va vindeca boala dupã cum l-a vindecat și pe acela.
Și într-adevãr Hristos a tãmãduit-o dându-i iertare de pãcate. “Doamne femeia ce cãzuse în pãcate multe, simțind dumnezeirea Ta, luând rânduiala de mironosițã și tânguindu-se, a adus ție mir mai înainte de îngropare…” (Casiana monahia)