Poate unii aţi citit mărturisirile pelerinului rus, despre trăirile lui interioare, în legătură cu rugăciunea „Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul.” Acolo se insistă pentru un anumit număr de rugăciuni, mai intai 3000, după aceea 6000, după aceea 12000 şi aşa mai departe. E o metodă de fapt. Eu nu cred că trebuie să ne numărăm rugăciunile.
Să ştiţi că mie nu mi-e frică să mă duc înaintea lui Dumnezeu şi că o să-mi zică Dumnezeu: bine, bine, dar să ştii că tu ai mai fi putut zice de vreun milion de ori „Doamne Iisuse” şi n-ai zis. Sunt sigur.
Când am ajuns la Teologie a venit vorba despre rugăciunea asta şi îmi spune cineva: „Măi frate, stai, că nu se poate face aşa ceva fără îndrumător, trebuie un îndrumător, un duhovnic!.” Şi eu n-am găsit un îndrumător nici până atunci şi nici de atunci încoace. Că dacă m-am dus de exemplu la un părinte care era socotit cu viaţă îmbunătăţită şi cu nume mare şi cu cunoştinţă multă, el mi-a spus cunoştinţele tot din cărţi. Pe acelea din cărţi le pot citi eu singur, nu trebuie să mi le spună el, că ce spune Ioan de Valaam, că ce-a spus cutare care-i zăvorat şi ce-a spus Ignatie Brancianinov.
Pe mine mă interesează experienţa, ce ţi-a adus ţie, care zici „Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul.” Ţi-a adus limpezimea minţii? Ţi-a adus liniştea sufletească? Ţi-a adus dorinţa de rugăciune? Ţi-a adus dorinţa de Dumnezeu? Ţi-a adus capacitatea de a ocoli pricinile păcatelor? Ţi-a adus fermitatea în cunoştinţa de Dumnezeu şi înlăturarea gândurilor rele? Ţi-a adus statornicie în bine? Ţi-a adus dorinţa de bine? Ţi-a adus dorinţa de depăşire de tine însuţi? Astea sunt lucrurile pe care le aduce rugăciunea, rugăciunea de toată vremea şi orice rugăciune.
Arhimandritul Teofil Părăian, Veniţi de luaţi bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, p. 132