Dumnezeu să ne dea să ne aflăm calea prin pocăință. „Ceata sfinților a aflat izvorul vieții și ușa Raiului. Să aflu și eu calea prin pocăință, eu sunt oaia cea pierdută. Cheamă-mă Mântuitorule și mă mântuiește”. De ce „cheamă-mă” și de ce nu mă duc eu? Că dacă nu-mi poruncește și nu o fac în ascultare, în zadar! Cum ziceam, că dacă noi facem ascultare, voia lui Dumnezeu, singur cuvântul lui Dumnezeu este acea energie care mă va trece peste toate, poate prin toate, dar, în orice caz peste toate. Dar dacă fac de capul meu, de voia mea, a-păi o să mă lase Dumnezeu până o să înțeleg, că eu pot să voiesc cât vreau, dar în mine putere de a face lucrurile astea nu există.
Noi nu înțelegem mântuirea ca o moralitate bineplăcută Cuiva, acolo Sus de tot, și când voi muri, dacă am fost băieți buni o să ne dea o bombonică – veșnică, dar bombonică. Noi înțelegem mântuirea ca preschimbarea firii noastre biologice, mortale, în firea cea dumnezeiască, care poate înveșnici. Si asta numai Dumnezeu o poate schimba. Si, cum o face? Că avem potențialul în noi, dar El ne împărtășește nouă firea Lui până la forma de mâncare și băutură, cum o avem în Sfânta Împărtășanie, și în toate celelalte Taine, care sunt diferite forme ale energiilor dumnezeiești, prin care trecem pragul firii acesteia ciclice, biologice, stricăcioase, și ne face Dumnezeu nestricăcioși și întru Dumnezeu. Dar numai Dumnezeu poate face asta.
Si atunci, dacă vedem că nu sporim în viața noastră de nevoință, că nimic nu iese, poate să adăugăm asta la rugăciune: „cheamă-mă, Mântuitorule, și mă mântuiște”.
Cum a făcut Petru, când a umblat pe mare Mântuitorul și a zis: „Nu vă temeți. Eu sunt”. Si Petru zice: „dacă Tu ești, Doamne, poruncește-mi să vin și eu pe apă”. De ce să poruncească și de ce să nu mă duc eu singur? Când a poruncit Hristos a mers pe apă, dar când omenește a început să vadă că vântul este așa, și valurile sunt așa, și și-a desprins ochii lăuntrici de pe Hristos și s-a uitat la materie, a-păi imediat s-a scufundat. Dar, cât era în credință și cu ochii lăuntrici țintiți asupra lui Hristos, și în ascultare, mergea pe ape. Așa și noi, putem să mergem pe ape, și prin văzduhuri, și peste hăuri, și: Doamne, Doamne, cheamă-ne și ne înțelepțește, și ne mântuiește. Altfel e destul de greu!
Pr. Rafai Noica