
Ni se cere să-L urmăm pe Hristos până la moarte, iar atunci când gustăm o anumită moarte pentru poruncile Lui, primim har ce umple toate, înnoindu-ne întreaga viață. Suntem chemați la un nou început. Prin păzirea poruncilor, puterea tainei Crucii pătrunde în viața noastră. Aceasta avem în vedere atunci când spunem că Postul Mare este însuflețit de harul lui Dumnezeu. Puterea postului stă în cea mai mare poruncă a uceniciei față de Hristos: a muri lumii acesteia. Această gustare a morții față de această lume este a viețui Domnului Care dă porunca. Postul Mare este însuflețit de harul lui Dumnezeu, pentru că își are obârșia în cea mai mare poruncă. Nu uitați că Dumnezeu Și-a arătat dragostea Sa, cuprinsul ipostasului Său, iubindu-ne până întru sfârșit, iar omul își arată cuprinsul ipostasului său desăvârșit atunci când Îl iubește pe Hristos până la ura de sine. De fapt, Postul Mare este o perioadă care ne este dată pentru a pune în lucrare ura de sine.
Cei care trăiesc Postul Mare așa cum se cuvine, simt această putere. Domnul spune, „Dacă grăuntele de grâu nu cade în pământ și nu moare, nu poate să aducă roadă” (vezi Ioan 12:24). Moartea pentru Domnul Iisus hotărăște măsura și calitatea viitoarei noastre învieri, căci ne luptăm a dobândi o „mai bună înviere” (Evrei 11:35). Așadar, nu fiți surprinși dacă vă simțiți slăbiți de o oarecare moarte, ea „face parte din program”, mai ales în prima săptămână, când vreme de trei zile nu mâncăm. Este o mare lecție. Postul nu este ceva neutru. În această stare nu putem face multe, însă ne rugăm în liniște și cu atâta pace. Poate nu ne rugăm atât de mult ca de obicei; poate nu avem belșug de lacrimi sau nu facem atât de multe metanii. Simțim că nu avem putere, nu putem sta în picioare la rugăciune vreme îndelungată, însă chemăm în liniște Numele lui Hristos, și fiecare chemare este atât de puternică încât atrage un val de har. În pofida morții pe care o simțim, un val de har ne adie peste suflet la fiecare chemare. Purtăm „omorârea” lui Hristos, și astfel viața Sa izbucnește în valuri înlăuntrul nostru. Astfel moartea trupului pricinuită de post merge mână în mână cu chemarea cu putere a numelui lui Hristos și cuprinde în ea sămânța învierii, sămânța nestricăciunii, care se manifestă în puterea rugăciunii ce își are obârșia în ea. Acest fenomen vădește puterea Postului Mare și arată cum anume este însuflețită atmosfera Postului de harul lui Dumnezeu.
Arhim. Zaharia Zaharou