Trăim într-o perioadă în care poate că este tot mai greu să ne înfrânăm sau să postim și, tocmai de aceea, mai ales în perioada postului, a Postului Mare, dar și a oricărei zile de post din timpul anului, ar trebui să ne întrebăm de ce ne este greu să postim, de ce ne este greu să ne înfrânăm și ce beneficii am avea de pe urma acestor experiențe.
Ei bine, astăzi, sau în ultimele decenii, foarte multe dintre rezultatele cercetărilor realizate de om cu alte instrumente decât experiența și trăirea în comuniune în Biserică au scos la iveală felul în care noi suntem afectați de patimi și de ce este important să ne supraveghem cu grijă și să încercăm să ne despătimim pe cât posibil. Despre acest lucru vă voi spune la început, ca să încercăm, încet-încet, să intrăm în tema noastră.
De ce ar fi important să avem grijă de modul în care trăim în fiecare zi? De ce un om, credincios sau necredincios, ar trebui să aibă grijă de felul în care trăiește, de obișnuințele pe care le are, de modul în care gândește sau de experiențele concrete din situațiile obișnuite de viață?
Ei bine, și Sfinții Părinți, și literatura Filocaliei, și pustnicii, dar și datele medicale recente ne arată că majoritatea activităților pe care noi le desfășurăm de-a lungul unei zile se imprimă în noi. Noi ne modelăm în fiecare zi pe noi înșine, întrebuințându-ne puterile într-un anumit fel. Felul în care gândim, felul în care acționăm, modul în care simțim realitățile, emoțiile pe care le trăim, reacțiile pe care le exprimăm atunci când suntem în diverse situații ne fac să fim așa și, dacă deja suntem așa, ne ajută să fim și mai consolidați în felul acesta.
Pasiunile pe care le avem, iarăși, ne schimbă. Atunci când iubim ceva, de regulă nu mai putem iubi și contrariul a ceea ce iubim. Mântuitorul a spus acest lucru când a spus că nu poate cineva să slujească la doi domni, lui Dumnezeu și lui Mamona. Când iubim ceva, când suntem pasionați de ceva, suntem foarte departe de opusul acelui lucru, de ceea ce ar sta diametral opus lui. Nu putem iubi două realități care se exclud sau, dacă se întâmplă această situație, nu durează prea mult. Viața pe care o ducem ne schimbă, obișnuințele pe care le avem ne schimbă, pasiunile pe care le avem ne schimbă. Modul în care ne-am obișnuit să gândim se întipărește tot mai mult în noi și ne va fi din ce în ce mai greu să scoatem în afară, să lepădăm, să abandonăm aceste obișnuințe. Încet-încet vom fi într-un fel, poate nehotărât de noi înșine în mod conștient – și de aceea este bine să ne obișnuim să ne supraveghem pe noi.
Diac. Lect. Adrian Sorin Mihalache – „Exercițiul înfrânării și tiparele societății de consum. Despre multiplele fațete ale postului – roadele spirituale și medicale” – Partea I, 26 noiembrie 2017