Un călugăr s-a dus într-o zi la duhovnicul său și i-a spus:
– Părinte, de fiecare dată când vin la tine, mă mărturisesc, îmi plâng păcatele și primesc sfaturi pentru îndreptare, dar nu reușesc să mă schimb. Ce folos mai are să vin la tine, dacă tot cad în aceleași greșeli?
Părintele i-a răspuns:
– Fiul meu, ia două ulciorașe de lut – unul plin cu miere și altul gol.
Călugărul a făcut așa cum i-a spus părintele.
– Acum, – i-a zis părintele, – toarnă mierea dintr-un ulcior în celălalt, de mai multe ori.
Călugărul a ascultat, iar după ce a terminat, părintele i-a spus:
– Acum, uită-te la vasul gol și miroase-l.
Călugărul a mirosit ulciorul gol și a spus:
– Părinte, ulciorul gol încă miroase a miere și, la fund, mai rămâne un pic de miere.
Părintele i-a răspuns:
– Așa sunt și învățăturile mele în sufletul tău. Chiar dacă nu poți înlocui imediat toate păcatele, dacă vei dobândi măcar o mică parte din virtuți pentru Hristos, Dumnezeu va umple cu mila Sa ceea ce îți lipsește și va salva sufletul tău pentru viața veșnică. Așa cum o gospodină nu va ține piper într-o oală care miroase a miere, tot așa și Dumnezeu nu te va părăsi dacă vei semăna în sufletul tău un început bun.