„Eu sunt învierea şi viața” (Ioan 11,25)
Preasfinţiţi arhipăstori, cinstiţi slujitori ai altarelor,
cuvioşi monahi şi monahii, drept-măritori credincioşi,
Hristos a Înviat!
Prin milostivirea Atotţiitorului Dumnezeu, prăznuim şi în această rânduită primăvară triumful vieţii asupra morţii, bucuria luminii şi stârpirea întunericului – Învierea Domnului Iisus Hristos.
Între sfintele adevăruri, păstrate cu sfinţenie de la Mântuitorul Hristos în chivotul doctrinei noastre ortodoxe, sunt şi cele proclamate de El Însuşi prin cuvintele: „Eu sunt învierea şi viaţa“ (Ioan 11,25). Aceste adevăruri dumnezeieşti încorporează în sine însemnătatea celei mai mari sărbători creştine, Învierea din morţi a Fiului lui Dumnezeu.
Valoarea incontestabilă a acestor adevăruri se răsfrânge în plenitudine şi asupra noastră, deoarece rostindu-le, Hristos le-a dăruit Bisericii şi prin ea şi nouă, tuturor fiilor ei.
Păstrând învăţătura Sa, noi ne împărtăşim continuu din învierea şi din viaţa Mântuitorului. Iar astăzi, la praznicul biruinţei asupra morţii, ascultăm şi primim mesajul învierii şi al vieţii noastre, ca pe un balsam, care ne înviorează credinţa, ne întăreşte nădejdea şi ne fortifică năzuinţa de a păşi cu fermitate pe drumul binelui şi al desăvârşirii.
Învierea lui Hristos este temeiul naşterii din nou a lumii şi începătura învierii tuturor oamenilor. Mântuitorul, Cel a treia zi înviat, ne-a redat nouă, oamenilor, bucuria şi lumina, pacea şi împăcarea celor cereşti cu cele pământeşti.
Prăznuind cu bucurie şi evlavie adâncă preamărita minune a Învierii Domnului, ne reînnoim neîncetat viaţa cu osârdia noastră creştinească, mărturisind astfel, mai deplin, că „propovăduirea noastră nu este zădarnică şi nici credinţa voastră deşartă“ (cf 1 Cor. 15,14), pentru că „Paştele cele Sfinte“ ce ni s-au arătat astăzi, Paştele Hristos Mântuitorul, sunt Paştele credincioşilor, precum ne îndeamnă a cânta Sfânta noastră Biserică, în aceste zile luminoase de sărbătoare.
Dacă în clipele de grele suferinţe ale Domnului, Apostolii Săi au fost cuprinşi de întristare şi de teamă, încât unii s-au îndoit în credinţă, au fugit ori şi-au zdruncinat pentru un moment ataşamentul făgăduit mai înainte, vestea Învierii Sale din morţi, încredinţarea că El este viu şi că mormântul se află gol, le-a umplut inima de o negrăită bucurie.
Aceasta a rămas neînpuţinată în sufletele lor şi n-au încetat să o predice în lume. Învierea le-a deschis mintea să perceapă adevăratul înţeles al Scripturilor Sfinte, să înteleagă mai limpede cuvintele rostite de Domnul Cel înviat, la frângerea pâinei în Emaus, pe ţărmul mării Tiberiadei şi în alte arătări, până la înălţarea Sa la cer.
Iubiţi credincioşi,
Fiind martori ai Învierii Mântuitorului, fiecare creştin are misiunea ca, prin cuvânt, viaţă curată şi iubire jertfelnică pentru toţi oamenii, dar mai ales pentru cei în suferinţă sufletească şi trupească, să fie un apostol al Învierii lui Hristos. În fiecare cămin de orfani, în fiecare copil care suferă, bolnav sau bătrân singur şi fără sprijin, în fiecare chip omenesc, descoperim chipul lui Hristos. Să-i cercetăm pe aceştia şi să le vestim bucuria şi adevărul Învierii.
Fie ca darurile binefăcătoare ale Sfintei Învieri să se reverse din plin asupra noastră, pentru ca toţi oamenii şi toate popoarele să poată regăsi pacea sufletelor şi spiritul de bună înţelegere, sub binecuvântarea Preabunului Dumnezeu, care ne poartă de grijă şi ne ocroteşte.
Adevărat a Înviat Hristos!
+ VLADIMIR,
MITROPOLITUL CHIŞINĂULUI ŞI AL ÎNTREGII MOLDOVEI