„Poporul ce stătea în întuneric a văzut lumină mare,
și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit”
(Isaia 9, 1-2; Matei 4, 16)
Preasfințiți arhierei, Cinstiți preoți şi diaconi,
Cuvioși monahi şi monahii, Drept-măritori creștini,
După ce am citat cuvintele prorocului Isaia despre strălucirea luminii celor ce petreceau în întuneric, Vă adresez cuvânt pastoral la slăvitul praznic al Nașterii Mântuitorului, vorbindu-vă prin analogie despre Peștera Bethlehemului şi Potirul Euharistic, fiindcă în peștera din Betleem S-a născut Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul Tatălui Ceresc, Lumina cea din Lumină, care a venit în lume pentru luminarea Israelului celui vechi și a tuturor popoarelor lumii; și Potirul, fiindcă această Lumină răsare și este în Păharul Euharistic, din care ne putem împărtăși de fiecare dată, la Liturghia săvârșită în Biserică. În Potir Îl găsim pe Cel ce S-a pogorât din Slava cea de sus a lui Dumnezeu și S-a născut în peșteră, aducând pace pe pământ și bunăvoire între oameni.
”Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14,6) ne spune Mântuitorul în Sfânta Evanghelie. Pentru a avea Viața, trebuie să mergem pe Calea Lui, trăind în Adevărul Lui. Dar în această lume lucrul acesta nu este ușor și Însuși Domnul ne spune ”că în lume multe necazuri veți avea”(Ioan 16,33), căci ”lumea a iubit mai mult întunericul decât Lumina”(Ioan 3,19). Și apoi mai este și diavolul, acest vechi vrăjmaș al neamului omenesc, care caută să piardă pe câți mai mulți și să strâmtoreze calea, ca de a fi cu putință nici cei aleși să nu ajungă ”la viața cea din belșug” (Ioan 10,10), în Împărăția Domnului.
De-a lungul istoriei omenirii s-a dus multă luptă împotriva Domnului și a celor ce cred în El. Cu anevoie, Iosif și Fecioara Maria au găsit peștera Bethlehemului pentru nașterea Pruncului și cu frică au ieșit din ea, fiindcă deja erau mulți ”cei ce căutau să ia sufletul Pruncului” (Matei 2,20). Cu frică au fugit ei în Egipt și iar cu frică s-au întors în Galileea. De mult curaj și bărbăție au trebuit să dea dovadă pentru a sluji la salvarea Pruncului și același curaj și vitejie este necesar să-l aibă ucenicii Domnului, credincioșii din toate timpurile și epocile, ca să-și păstreze credința în Pruncul-Mântuitor, fiindcă mulți au fost și încă sunt cei ce caută să omoare această credință din peșterile sufletelor noastre. Anevoios este și drumul spre Potirul Domnului. Dar cum au ținut ei în brațe Pruncul Mântuitor, așa trebuie și noi, să-L ținem în noi înșine, pe Mântuitorul nostru, prin împărtășirea din Potirul Liturgic.
Părintește Vă îndemn pe toți drept-măritorii noștri credincioși din țară şi din afara hotarelor, luptați pentru păstrarea credinței voastre, căci și în zilele noastre, care trăim parcă atât de departe față de persecuțiile primelor veacuri, când s-ar părea că a trecut valul prigoanei ce s-a înălțat prin revoluția ateismului secolului trecut, totuși se duce încă o mare luptă împotriva credinței. Se luptă prin diferite mijloace, dar mai ales se caută ca omul modern să fie momit și sedus prin descoperirile și progresele științifice și tehnologice, ce sunt îngăduite de Dumnezeu, ca să le cunoască lumea. Se caută ca, ademenindu-l și înșelându-l prin acestea, omul să se închine și ”să slujească făpturii în locul Făcătorului”(Romani 1, 25).
Dar cum să luptăm noi? Apostolul Pavel ne învață ”luați pavăza credinței …, și coiful mântuirii și sabia Duhului …, luați toate armele lui Dumnezeu …, încingeți-vă cu adevărul și îmbrăcați-vă cu platoșa dreptății …, ca să puteți sta împotrivă în ziua cea rea …, să stingeți toate săgețile cele arzătoare ale vicleanului …, și toate biruindu-le să rămâneți în picioare” (Efeseni 6, 13-17). Domnul Însuși ne povățuiește ”să fim nevinovați ca porumbeii și înțelepți ca șerpii” (Matei 10,16), ca să putem deosebi lucrurile și să înțelegem că ”timpurile vor fi viclene” și se vor ivi mulți, cărora li se va da putere ”să facă semne mari în cer și pe pământ …, ca să amăgească pe cei ce locuiesc pe pământ” (Apocalipsa 13, 13-14).
S-ar părea greu de trăit și greu de mântuit sufletele în aceste zile. Dacă mulți cad în ispita semnelor mari făcute pe pământ, prin ivirea atâtor aparate și tehnologii noi, atunci câți vor rămâne ”în picioare” când se vor face semne mari în cer, prin descoperiri de noi planete și constelații sau încă altceva? Și totodată, pricină de deznădejde nu avem, căci știm din Sfânta Scriptură că ”cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Domnului nu vor trece” (Luca 21,33), și prorocul Avacum exclamă ”Dreptul din credință va fi viu” (Avacum 2,4), iar Mântuitorul ne îmbărbătează zicându-ne ”nu vă temeți, îndrăzniți, Eu am biruit lumea”(Ioan 16,33).
Iubiți frați și surori, păstrați credința în Hristos Dumnezeu-Pruncul, îndrăzniți întru El, nu vă temeți de nimic și nimeni; împărtășiți-vă din Potirul Domnului și primiți-L astfel pe Hristos în peșterile calde ale sufletelor voastre pentru a fi vii prin El.
Cu arhierești felicitări și cu urări de bine,
ca Domnul să vă umple viața de bucurii,
MITROPOLITUL CHIŞINĂULUI ŞI AL ÎNTREGII MOLDOVE
Nașterea Domnului,
Anul mântuirii 2017/2018,
Chișinău