Corul Maicilor de la Mănăstirea Diaconești, com. Agăş, jud. Bacău – O prea frumoasă pustie
Situată pe Valea Trotuşului, între Munţii Ciucului şi Tarcăului, Mănăstirea Diaconeşti a fost înfiinţată în anul 1998 din mila lui Dumnezeu şi cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Episcop Eftimie al Romanului.
Rostul acestui aşezământ monahal a fost acela de a statornici în această zonă o rânduială de vieţuire călugărească de slujbe şi rugăciune precum şi acela de a promova valorile duhovniceşti şi culturale ale Ortodoxiei şi neamului nostru pe aceste meleaguri.
Ctitorii acestei mănăstiri sunt localnicii, prin a căror râvnă şi osteneală s-a început construcţia acestui aşezământ monahal. În anul 2000 s-a terminat construcţia primului corp de chilii, prevăzut cu bucătărie, trapeză şi un mic Paraclis, cu hramul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil. Sfinţirea Paraclisului ca şi a locului pentru biserica mare s-a făcut pe 17 septembrie 2000 de către Prea Sfinţia Sa, Arhiereul Ioachim Băcăuanul, cu un sobor numeros de preoţi.
În anul 2002 s-au început lucrările pentru ridicarea bisericii mari, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Biserica este din lemn, în stil moldovenesc şi urmează a fi pictată în interior.
În anul 2004-2005 s-a construit al doilea corp de chilii prevăzut la mansardă cu un spaţios atelier de pictură.
Obştea numără în prezent un număr 29 de maici şi surori.
Se au în proiect lucrări de amenajare a incintei mănăstirii, de izolare a pereţilor exteriori ai bisericii, de împodobire a sfântului locaş cu pictură şi sculptură bisericească.
Rânduiala slujbelor cuprinde zilnic cele şapte Laude şi Sfânta Liturghie, alături de citirea Psaltirii.
Specificul mănăstirii este unul misionar, prin rânduiala de rugăciune şi slujbe, prin păstrarea valorilor autentice ale Ortodoxiei -cântăre bisericească şi iconografie-, prin cuvânt de folos şi spovedanie.
* * *
O prea frumoasă pustie
Acel fiu de-mpărat mare
O, preafrumoasă pustie!
Domnul dându-i luminare
O, preafrumoasă pustie!
A lăsat împărăție
O, preafrumoasă pustie!
Și a plecat în pustie
O, preafrumoasă pustie!
Cu dor și cu multă jale
O, preafrumoasă pustie!
Cântând astfel pe cale
O, preafrumoasă pustie!
De viețuirea îngerească
O, preafrumoasă pustie!
Domnul să mă învrednicească
O, preafrumoasă pustie!
Primește-mă pe mine
O, preafrumoasă pustie!
Ca să viețuiesc în tine
O, preafrumoasă pustie!
Întărește-mă-n răbdare
O, preafrumoasă pustie!
Dându-mi bună cugetare
O, preafrumoasă pustie!
Și din lume când m-oi duce
O, preafrumoasă pustie!
Sufletul să-l pot da dulce
O, preafrumoasă pustie!
În Aceluia mână
O, preafrumoasă pustie!
Ce m-a zidit din țărână
O, preafrumoasă pustie!
Și a luat a noastră fire
O, preafrumoasă pustie!
Să ne-aducă mântuire
O, preafrumoasă pustie!
Slavă Domnului să fie
O, preafrumoasă pustie!
De acum până-n vecie!
O, preafrumoasă pustie!